Virag, Cristian: Situl neolitic Halmeu - Vamă (Satu Mare, 2015)
Capitolul VI. Concluzii
Capitolul VI Concluzii Situl a fost descoperit în urma unor săpături de salvare, efectuate în luna noiembrie a anului 2000 de către Liviu Marta şi Ciprian Astaloş. Cercetările au fost continuate pe parcursul mai multor ani, preponderent în imediata vecinătate a carosabilului, tributare caracterului preventiv al cercetărilor precum şi restricţilor de natură administrativă, situl fiind poziţionat în zona vămii româno-ucrainene. Cu ocazia cercetărilor din 2000, a fost efectuata o periegheză în zonele din imediata apropiere, fiind descoperite materiale ceramice din diferite epoci (epoca medievală, epoca bronzului, epoca neolitică) şi care se întind pe întreaga terasă a văii Eger. în acest context, în toamna anului 2001 a fost efectuat un sondaj de verificare în punctul Király - Domb / Dâmbul Craiului, situat pe marginea terasei care a confirmat extinderea aşezării neolitice surprinse în punctul Vamă până în aceasta zonă. Punctul este compus din doua grinduri (Király Domb I şi II), de dimensiuni aproximativ egale, cu suprafeţe ovale, cu diametrul maxim de 76,40 x 55 m, fără a lua în calcul şanţul înconjurător. Aşezarea neolitică de la Halmeu este poziţionată pe terasa inundabilă a văii Egherul Mare, afluent al râului Tur. Situl este poziţionat pe partea vestică a văii, actualmente desecată dar care constituie în continuare o zonă mlăştinoasă în perioadele mai ploioase. Astfel, situl prezenta o protecţie naturală pe latura estică. Pe întreaga suprafaţă pe care se întinde situl se poate observa un nivel de depunere aluvionară de cca. 20 cm, care suprapune nivelul de locuire neolitic şi de epoca bronzului. Până la începutul secolului al XIX-lea, bazinul Turului prezenta un peisaj cu păduri, zăvoaie, meandre ale apelor curgătoare, iazuri şi zone mlăştinoase. Zona era supusă inundaţiilor de mai multe ori pe an, preponderent primăvara şi toamna, când volumul de precipitaţii creşte. Observaţiile cu privire la organizarea internă a aşezării, la dispunerea complexelor, sunt lacunare, determinate de natura cercetărilor arheologice, care sunt realizate pe arii restrânse şi au un caracter de cercetare arheologică preventivă. Astfel, zonele mai intens cercetate sunt situate pe o parte şi pe alta a drumului, determinate de construcţia unor magazine sau de punctul de control sanitar veterinar. A fost surprins şanţul de fortificaţie în trei puncte formând un semicerc care pare să se închidă în valea mlăştinoasă a Egherului. Segmentele surprinse în 2006 şi 2012 sunt de formă trapezoidală, cu adîncime de până la 2 m de la conturare, poziţionate pe partea stângă a drumului pe direcţia de mers spre Ucraina. Elementele surprinse în 2014 par să indice o intrare în aşezare. Segmentul de şanţ suprins în 2008 pe partea dreaptă a drumului, diferă constructiv de celelalte două, fiind un şanţ dublu, găsindu-şi analogii în aşezarea fortificată de la Iclod. Diferenţele constructive dintre segmentele de şanţ ridică unele întrebări, existând posibilitatea, neconfirmată de cercetările arheologice, de a fi două şanţuri de fortificaţie. Au fost surprinse patru rânduri de palisade. Primul segment de palisadă a fost descoperit în 2008, un şanţ, de palisadă, ce înconjoară aşezarea neolitică într-o anumită fază de locuire, fiind surprinsă o intrare în incintă, marcată prin două gropi mari de stâlp, care marchează poarta. Ambele complexe au groapă de împământare. în spate au fost descoperite 77
