Karácsonyi, Carol: Flora şi vegetaţia judeţului Satu Mare (Satu Mare, 1995)
Capitolul II. Flora Judeţului Satu Mare
In schimb covorul vegetal al Culmii Codrului are o serie de caracteristici distincte faţă de restul zonei. Fiind aşezat frontal în direcţia vânturilor vestice, în ciuda altitudinilor modeste primeşte o cantitate apreciabilă de precipitaţii pe an. Unele specii montane ca: Telekia speciosa, Dentaria glandulosa, Chryso splenium alternifoUum etc., apar prin văi la 250—400 m altitudine, însoţite de o serie de ferigi (Matteuccia struthiopteris, Lycopodium clavatum, Gymnocarpium dryopteris etc.). Toate acestea, precum şi prezenţa as. Festuco drymejae-Fagetum denotă că, vegetaţia Culmii Codrului are o serie de asemănări cea din Munţii Plopişului (241), precum şi a Munţilor Oaş-Gutâi. c. Munţii Oaş-Gutâi (ramura vestică Ignişul), care închid Depresiunea Oaşului adăpostesc o serie de specii comune cu Maramureşul învecinat, ca: Euphorbia carpatica, Woodsia ilvensis, Aruncus dioicus, Avenula planiculmis etc., la care se mai adaugă şi endemismele carpatice amintite anterior. Altele ca: Scheuchzeria palustris, Carex pauciflora, Ligularia sibirica, Dactylorhiza majalis, populează mlaştinile ambelor regiuni. în această ordine de idei remarcăm şi prezenţa asociaţiilor: Caricetum lasiocarpae, şi Calamagrostetum canescentis, care de asemenea pledează în direcţia afinităţilor fitogeografice spre Carpaţii Orientali. Un caracter intermediar o are Depresiunea Oaşului, azi puternic antropizată. Prin „porţile“ largi ale râurilor pătrund aici o serie de elemente ale florei regiunii de câmpie. încadrarea fitogeografică a bordurii vestice şi sudice ale Munţilor Oaş-Gutâi este destul de problematică. Aici se găsesc unele iradiaţii avansate a multor specii subtermofile, xerofile (dintre care şi elemente mediteraneene), cu areal disjunct ca: Stipa crassiculmis subsp. euranatolica, Stipa joannis subsp. balcanica, Ferulago sylvatica, Iris aphylla, Aristolochia pallida, Asplenium adiantum-nigrum, Thlaspi alliaceum etc. Prezenţa acestor mici enclave, unde sunt cantonate o serie de specii comune şi cu regiunea daco-ilirică, denotă caracterul fitogeografic complex al zonei. In concluzie, pe teritoriul judeţului Satu Mare se întâlnesc următoarele unităţi fitogeografice: 1 — provincia panonică — districtul Câmpia Someşului, ce cuprinde regiunea de şes; 2. — provincia daco-ilirică, de care aparţin în general regiunilor colinare şi piemontane ale teritoriului; 3 — subprovincia Carpaţilor Orientali, în care se include etajul montan. Intre acestea există şi unele zone de interferenţă. Diversitatea floristică a judeţului Satu Mare se explică tocmai prin faptul că, aici se întâlnesc mai multe districte fitogeografice ale României. D. ENUMERAREA CORMOFITELOR încrengătura PTERYDOPHYTA Fam. Lycopdiaceae 1. Huperzia selago (L.) Bernh. ex Schrank & Martius (Lycopodium selago L.) — OAŞ — Cămărzana, Negreşti-Oaş, Certeze, Huta-Certeze (99). Ch. Cosm. 23
