Karácsonyi, Carol: Flora şi vegetaţia judeţului Satu Mare (Satu Mare, 1995)
Capitolul I. Caracterizarea fizico-geografică
Este cea mai joasă câmpie din jud. Satu Mare, având altitudini cuprinse între 112-—127 m. Există şi câteva ridicături (foste insule) în hotarul satelor Căpleni, Domăneşti şi Berveni. Materialul parental al solurilor este format din depozite argiloase-gleizate. e. Câmpia Crasnei. Este o zonă joasă, situată la sud de Câmpia Ecedea, aluvionată şi drenată de râul Crasna. Altitudinile sutit cuprinse între 116—127 m, având o înclinare generală spre nord. Suprafaţa care în general este plană, prezintă pe alocuri forme de microrelief pozitive (grinduri), precum şi negative (microdepresiuni). Partea nordică a văii Crasnei este canalizată şi îndiguită. Factorul eolian a contribuit în mod substanţial la formarea materialelor parentale ale solurilor. f. Câmpia Someşului. Este cea mai întinsă zonă de şes din nordvestul ţării. Ocupă toată partea centrală a teritoriului jud. Satu Mare, fiind străbătută de râul Someş, ale cărui aluviuni au format-o. Relieful său este relativ monoton, caracteristic regiunilor de acumulare. Altitudinea variază între 118—160 m. Are o suprafaţă slab înclinată de la S—E spre N—V, ceea ce determină caracterul divagant al râurilor, precum şi adâncimea mică a albiilor actuale. Relieful interfluviilor are microforme şterse. Este străbătută de o reţea de albii părăsite ale Someşului, ceea ce favorizează stagnarea apei. După dimensiuni se remarcă actualul curs al Egherului Mare, format în faza pin-mesteacăn. In partea răsăriteană a şesului someşean se întind terenuri joasemlăştînoase. Acest teritoriu în unele lucrări de specialitate este tratat ca o unitate geomorfologică independentă, sub numele de Câmpia Livadei. In nord-estul Câmpiei Someşului, aproape de satul Turulung, apar nişte conuri vulcanice izolate, care s-au ridicat odinioară din apa Mării Panonice, sub formă de insule. Şesul din stânga Someşului este mai bine drenat. Râul, care în trecut a cauzat inundaţii repetate, este indiguit şi canalizat. Dintre vechile păduri ale zonei de câmpie, ce se mai păstrează azi sub formă de pâlcuri, menţionăm următoarele: pădurea Foieni la N—V de sat, pădurea Şiter la N de Ganas, pădurea Terebeşti la N de sat, pădurea Flora între Ghilvaci şi Sătmărel, pădurea Craidorolţ la E de sat, pădurea Cerhat la N—V de Răteşti, pădurea Giarmat între Baba Novac şi Ard[ud, pădurea Băltoasa la N de Viile Satu Mare, pădurea Mare la S—V de Dorolţ, pădurea Noroieni la sud de Micula, pădurile din lunca Turului la S de Porumbeşti, pădurea la S de Turulung-Vii, pădurea Dimaşag la E de Adrian, pădurea Livada la E de sat, pădurile la S de Medies—Râturi. 2. PIEMONTURILE DIN PARTEA DE SUD A TERITORIULUI ŞI CULMEA CODRULUI Măgura cristalină ce se întinde în partea sud-estică a judeţului Satu Mare, la limita cu Maramureşul, poartă numele de Culmea Codrului. La poalele acestuia se aşterne o zonă piemontană, ce o leagă de regiunea de câmpie. în continuarea etajului colinar, în partea stângă a râului Crasna se găsesc Dealurile Tăşnadului. Această regiune nu este unitară în privinţa evoluţiei şi structurii geologice. Cea mai veche unitate geomorfologică a teritoriului este Culmea Codrului, o reminiscenţă a Munţilor cristalini Hercinici, formaţi în paleozoic. După unele opinii mai recente geneza acestora este datată în 9
