Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - A. Sigiliile comitatului Satu-Mare
92 limba latină. Ca execuţie, tiparele sigilare sunt simple şi destul de rudimentare, mai ales în privinţa textelor gravate. Literele diferă ca mărime, unele au fost inversate. întâlnim cuvinte greşite din punct de vedere gramatical, cum ar fi „COMITTATUS“ sau „ZATTMAR“, prin dublarea literei „T“, din necunoaştere sau, poate, de dragul repartizării simetrice a literelor. Scuturile sunt gravate şi ele destul de inestetic şi inegale ca mărime. Avem senzaţia că aceste tipare sigilare sunt, mai degrabă, opera unor fierari ocazionali, decât a unor meşteri gravori. Sigur că această modalitate de autentificare a actelor era suficient de greoaie, prezentând inconvenienţe şi dificultăţi, în condiţiile în care volumul înscrisurilor de cancelarie cunoaşte, îndeosebi din secolul al XVlil-lea, o creştere debordantă. Tot mai mult se face simţită nevoia unei simplificări de procedură, care să nu presupună implicarea unui număr mai mare de persoane abilitate. Ca şi în secolele anterioare, şi după 1721, potrivit competenţelor avute în raza de jurisdicţie, deci la nivelul plăşilor şi cercurilor, juzii şi vicejuzii nobililor vor valida în mod constant documente, dar cu sigiliile personale. Acestea vor fi utilizate până la mijlocul secolului al XIX-lea, după care preturile înfiinţate la nivel de plasă îşi vor confecţiona sigilii proprii cu stemă şi legendă. Comitatul Satu Mare obţine stemă proprie şi dreptul de a folosi sigiliul unic prin intermediul privilegiului emis de cancelaria din Viena a împăratului Carol al VI-lea la 24 august 172 1 59. Cunoaştem până în prezent mai multe abordări privind stema comitatului, fie descriptive60, fie simple reproduceri61. în schimb, referirile la sigiliul unic al comitatului sunt cu mult mai puţine. Dintre acestea amintim lucrarea cu caracter monografic, publicată de A. Szirmay în 180962 şi, mai recent, o lucrare de sinteză privind sigiliile localităţilor din fostele comitate Bereg, Szabolcs şi Satu Mare, publicată la Nyíregyháza în 198863. Singurul studiu închinat evoluţiei sigiliilor folosite de autorităţile administrative
