Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - A. Sigiliile comitatului Satu-Mare
83 Ung - 1324, Szabolcs - 1354, Cluj - 1356, Alba - 1435, Solnocu Dinafara - 1439, Timiş - 1458, Ugocea - 1461, Arad - 1478, Zarand - 1478, Hunedoara - 1505, ş.a7. Patenta din anul 1435 a regelui Sigismund de Luxemburg înscria obligativitatea comitatelor de a-şi alege anual juzii nobililor şi recunoştea caracterul oficial al sigiliului personal al acestuia, iar dreptul consuetudinar pretindea, pe cât posibil, validarea actelor cu sigiliile personale ale tuturor juzilor sau, cel puţin, al majorităţii lor8. De altfel, congregaţiile comitatense, convocate de către comite sau vicecomite şi juzii nobililor, se mai numeau şi „proclamata congregatio“ ori „congregatio sigillatoria“, deoarece era necesară reunirea celor 4 juzi spre a fi validate actele emise cu această ocazie9. Degringolada şi haosul politic care şi-au pus amprenta asupra Ungariei după dezastrul de la Mohács din 1526, potenţate de luptele dintre partizanii lui loan Zápolya şi Ferdinand I, de ocupaţia turcească din 1541 şi ofensiva reformei, s-au resimţit şi în domeniul utilizării sigiliilor. Abundă acum falsurile documentare. O serie de conventuri şi capitluri şi-au încetat activitatea, dar călugării şi canonicii sigilau şi pe mai departe tot feluri de documente. Marii magnaţi şi nobilii refugiaţi din teritoriile ocupate de turci sau din cele care au îmbrăţişat reforma, aveau asupra lor, în foarte multe cazuri, documente false, dar sigilate10. Regele Ferdinand I va încerca să pună capât acestei situaţii. Prin articolele de lege 61 şi 62 ale Decretului XIII/1550 se prevedea în mod expres ca regele să recupereze toate sigiliile conventurilor şi capitlurilor desfiinţate şi să le păzească cu străşnicie. în privinţa comitatelor, articolul de lege 62 înscria prevederea ca acestea, pe viitor, să-şi valideze toate actele cu un singur sigiliu, obţinut prin bunăvoinţa regelui, aşa cum procedează comitatul Somogy (care avea sigiliu unic din 1483 n.n). Acest sigiliu să fie păstrat într-o ladă sigilată cu peceţile personale ale vicecomitelui, juzilor nobililor şi juraţilor. Cu el vor fi validate
