Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - A. Sigiliile comitatului Satu-Mare
81 a) Consideraţii generale cu privire la sigiliile comitatelor Evoluţia istorică a comitatelor medievale cunoaşte două etape distincte. într-o primă etapă a existenţei lor, comitatele, constituite de obicei în jurul unei cetăţi regale, erau subordonate în totalitate puterii centrale, adică regelui. Sunt aşa-zisele comitate regale. Slăbirea treptată a puterii centrale, concomitent cu întărirea nobilimii feudale, în cadrul unui proces evolutiv demarat cu începere din secolul al XIII-lea, are drept urmare transformarea comitatelor regale în comitate nobiliare, instituţii ale cârmurii autonome a marii nobilimi1. înfiinţate încă din timpul lui Ştefan cel Sfanţ, comitatele regale au servit exclusiv în scopuri militare şi economice, pe când comitatele nobiliare, constituite pe deplin în secolul al XVI-lea, îndeplineau preponderent atribuţiuni de natură administrativă, judecătorească şi politică2. Pentru uşurarea administrării comitatelor, împărţite în plăşi, comiţii şi, mai ales, vicecomiţii erau ajutaţi de către patru juzi ai nobililor în Ungaria şi Partium, de către 2 juzi în Transilvania istorică3. Ulterior, în perioada de ascensiune a comitatelor nobiliare, vor apărea şi vicejuzii nobililor4. Geneza practicii sigilare la nivelul comitatelor până în secolul al XVI-lea prezintă încă suficiente necunoscute. Utilizarea sigiliilor de către instituţiile din Transilvania poate fi supusă unei analize doar în măsura coroborării cu obiceiurile şi practicile sigilare promovate de cancelariile Ungariei medievale. Sigiliul, principalul mijloc de validare a documentelor, a servit mai întâi ca mijloc vădit de adeverire, de credibilitate pentru necunoscătorii scrisului. Datorită sigiliilor, societatea feudală a ajuns să aprecieze valoarea juridică a documentelor. Vreme îndelungată erau recunoscute ca având valoare juridică doar actele întărite cu sigiliul regesc. Dar, nevoia tot mai mare de documente a făcut necesară, încă de la începutul secolului al XIII-lea, creşterea numărului
