Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
75 gravorul Carl Dietze din Budapesta71. De asemenea, protopopul unit Toma Şorban din Cărei, arhidiacon al părţilor sătmărene, într-un decont pe anul 1858 consemnează, la capitolul cheltuieli, suma de 7 fl. 30 cr. pentru „sigiliul arhidiaconatului“ şi 10 fl. 50 cr. pentru „macină de sigilat“72 (probabil un ştanţator n.n), fără a preciza atelierul sau localitatea unde au fost confecţionate. Registrul de socoteli al parohiei greco-catolice „Certeze înscria la capitolul cheltuieli pe anul 1831, printre altele, suma de 8 fl. 37 cr. pentru tiparul sigilar bisericesc73, cel din Ciumeşti suma de 8 fl. în anul 183274, fără nici o precizare privind locul de confecţionare. Reînnoirea tiparelor sigilare însemna, totodată, scoaterea din uz a celor vechi, fără a fi însă distruse ori predate forurilor ecleziastice superioare. Un inventar al casei parohiale romano-catolice din Satu Mare, întocmit în anul 1832, consemna nu mai puţin de şapte tipare sigilare: unul confecţionat în anul 1872, trei exemplare având gravată scena „înălţării Domnului“ şi trei tipare simple, doar cu legendă75.
