Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
70 vicenotar). în multe cazuri semna simplu: „Ordinarius nótárius“, adică notarul obişnuit al oraşului27. Protocoalele de şedinţă ale consiliului oraşului, unele păstrate începând cu 160628, erau conduse de către notarul orăşenesc. Din veacul al XVIII-lea, cele cuprinzând probleme administrative erau conduse de către primul notar, cele judecătoreşti de către al doilea notar. Pe testamente, acte de diviziune, sentinţe ale scaunului orăşenesc de judecată ş.a. alături de semnătura notarului apare mereu şi sigiliul personal al acestuia. Spre finele secolului al XVIII-lea şi în cel următor apar frecvent ca redactori ai actelor canceliştii: , juratus cancelarius“, - (rendszerént való kancellista), „irász“, „hites irász“, „ tollvívő“, „imok.“ Din rândul acestor cancelişti erau promovaţi notarii şi arhivarii oraşului. Unii notari semnau în dubla calitate de consilieri şi notari (tanácsos és főjegyző), dovadă că făceau parte din consiliul oraşului. Cunoaştem numele a trei arhivari ai oraşului, Johannes Toronyai, Nagy Mihály şi Beöthy András, care cumulau funcţia de notar şi arhivar în acelaş timp. în această dublă ispostază semnează actele oraşului dintre anii 1805 - 183829. Arhivarul era ajutat la sfârşitul secolului al XVIII-lea de către un „archivi-registrator“30, deci de către o persoană care avea ca sarcină principală înregistrarea actelor intrate sau ieşite din arhiva oraşului. Copiile, traducerile, extrasele eliberate de către arhivar poartă sigiliul personal al acestui funcţionar de vază. Pe seama oficiului notarial al oraşului se va confecţiona sigiliu aparte cu stema oraşului şi legenda: SZ/ABAD / K/IRÁLYI/ SZATHMÁR N/ÉMETHI/ VÁROS JEGY/ZOI/ H/IVATAL / PECS/ÉTJE/: 1837, de formă ovală, cu dimensiunile 26 x 30 mm31. Spre deosebire de comitate, unde vicecomitele păstra sigiliul, în oraşe notarii erau păstrătorii peceţilor în calitatea lor de şefi ai cancelariei. Presupunem că tiparele sigilare uzitate de către autoritatea orăşenească pentru autentificarea actelor erau confecţionate pe plan local. In argumentaţia acestei supoziţii vom arăta ca între anii
