Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
56 etnice. Prezenţa ortodoxismului se face simţită încă din a două jumătate a secolului al XIV-lea, când românii sătmăreni, sub aspectul organizării bisericeşti, se găseau sub autoritatea egumenului de la Mănăstirea Peri (Maramureş), devenită reşedinţă episcopală prin gramata din 1391 a patriarhului ecumenic Antonie al Constantinopolului. Autoritatea jurisdicţională a episcopilor de aici se extindea şi asupra bisericilor din Maramureş şi Bihor42. La sfârşitul secolului al XV-lea şi în cursul celui următor episcopii din Peri, deci şi credincioşii români din cele trei comitate, erau supuşi „arhiepiscopului din Transilvania“ cu reşedinţa la Alba Iulia43. Dar, imixtiunea episcopilor din Munkács, resimţită încă de la finele secolului al XV-lea, avea să tulbure liniştea şi normalitatea unei vieţi spirituale relativ bine statornicite în rândul ortodocşilor din nord-vestul Transilvaniei. în 1618, episcopul de la Munkács îl hirotoneşte ca episcop la mănăstirea Cuţa, din zona codreană a Sătmarului, pe Eftimie, care apoi va fi numit episcop al Sătmarului, iar din 1623 al Vadului. In deceniile următoare se pare că ţinuturile sătmărene, din punct de vedere confesional, erau sub ascultarea mitropoliţilor de la Alba Iulia44. După eliberarea Vienei în 1683, habsburgii reiau cu şi mai multă insistenţă politica prozelită de convertire a ortodocşilor (schismatici) la catolicism. Parohul din Sătmar, Dimitrie Monastelli, este numit de Leopold I, la 4 aprilie 1685, „moderator“ peste preoţii uniţi de rit grecesc din comitatele Sătmar, Szabolcs, Bereg, Ung şi Ugocea, aparţinătoare Episcopiei din Munkács45. La 1 mai 1690, tot Sătmarul găzduieşte şi primul mare sinod al greco-catolicilor, subordonaţi episcopului Iosif de Camilis din Munkács, la care au participat peste 60 de preoţi46. Din anul 173 247, după alte opinii în 173948, românii din Sătmar şi Maramureş vor fi încorporaţi oficial Episcopiei greco-catolice ruténé de Munkács, fapt ce a avut, în general, consecinţe nefaste asupra vieţii lor cultural-naţionale, fiind supuşi fenomenului de asimilare. începând cu anul 1776 parohiile unite sătmărene se vor
