Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
50 secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor, o creştere considerabilă a aparatului funcţionăresc. în final, spre ilustrare, vom enumera principalii funcţionari ai comitatului Satu Mare, înscrişi într-un stat de organizare de la începutul veacului al XIX-lea; corniţele suprem, primcomisarul districtual, subcomisarul districtual, pnmvicecomitele, al doilea vicecomite, primnotarul, primul subnotar, al doilea subnotar, 3 notari de onoare, 4 primjuzi nobiliari, 4 primvicejuzi nobiliari, 4 subvicejuzi nobiliari, 12 juraţi obişnuiţi, primprocurorul, 2 subprocurori, 5 cancelişti juraţi, 9 comisari cu impunerile, funcţionarul cadastral, medicul şef şi ajutorul de medic, 6 chirurgi, 2 perceptori, sameş, hotnogul haiducilor şi nobililor, podarul de la Csenger, cultivatorul viermilor de mătase, temnicerul, 4 moaşe, homarul, brutarul robilor, călăul, 40 soldaţi de cavalerie şi 12 haiduci13. Oraşul Satu Mare, cea mai nordică aşezare urmană de pe cursul Someşului, s-a constituit în urmă cu circa un mileniu în jurai uneia dintre cetăţile de apărare ale voievodului Menumorat. In debutul evului mediu existau pe vatra actualului municipiu patru aşezări distincte: cetatea cu ziduri de pământ bătut, găsită aici de unguri în momentul pătrunderii lor spre Transilvania, aşezarea Sătmar (villa Zotmar), locuită de românii băştinaşi, situată la nord de cetate; aşezarea Mintiu, întemeiată de coloniştii germani (hospites teutonici), aduşi de către regalitatea maghiară în secolul al XII-lea, aflată la nord de Sătmar; suburbia Hostantz locuită de români, situată la sud de cetate, aşezare ce va fi complet distrusă şi va dispare în ultimul pătrar al secolului al XVIl-lea14. Cetatea păzea sarea regală adusă pe Someş de la Ocna Dejului şi era reşedinţa comitatului Satu Mare. Sătmarul şi Mintiul, despărţite de Someş, erau independente de cetate, deci scoase de sub jurisdicţia comitatului. în baza vechilor privilegii acordate de către regii Ungariei, primul conferit în anul 1230 de către Andrei al II-lea, Sătmarul şi Mintiul s-au bucurat de însemnate libertăţi economice, juridice şi religioase. Iniţial, în fruntea celor două comunităţi se
