Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
I. Cercetări privind sigiliile instituţiilor locale dim sec. XVI - mijlocul sec. XIX
29 sigilografică viitoare, cel puţin la nivel zonal. Se ştie că în vechime comitatul Satu Mare nu a avut nici stemă, nici sigiliu unic. Actele emise în numele autorităţii comitatense erau validate cu sigiliile personale ale comitelui suprem sau vicecomitelui şi ale juzilor nobililor. Începând cu a doua jumătate sec. al XV-lea şi comitatul Satu Mare, asemenea comitatelor din Partium, şi-a confecţionat sigilii fragmentate sau parţiale, care reunite înscriau denumirea comitatului. Primul act validat cu acest tip de sigiliu datează din anul 1468137. Prin urmare, afirmaţia încetăţenită în literatura noastră de specialitate, potrivit căreia primul exemplu cunoscut în Transilvania pentru această modalitate de sigilare datează din anul 1475 şi provine din comitatul Maramureş, îşi pierde valabilitatea138. De altfel, exactitatea acestei afirmaţii este pusă sub semnul îndoielii şi de specialişti ca: Imre Szentpétery139 şi S. Jakó140. Această modalitate greoaie de sigilare a impus nevoia confecţionării unor sigilii unice cu stemă. Comitatul Satu Mare obţine stema şi dreptul de sigiliu unic prin intermediul privilegiului emis de cancelaria împăratului Carol al Vl-lea la 24 august 1721141. Cea mai veche reproducere a acestei steme, cunoscută până la ora actuală, apare pe o hartă din atlasul geografic întocmit la finele veacului al XVIII-lea de către Johann Mattheus Korabinszky, Atlas Regni Hungáriáé portatilis142. Sigiliul din 1722, având gravată stema comitatului, este reprodus şi pe foaia de titlu a monografiei comitatului Satu Mare, publicată de Szirmay Antal în 1809143. Dintre lucrările cu caracter monografic menţionăm şi Szatmár vármegye, publicată de Borovszky Samu pe la 1908, în care sunt reproduse stema oraşului Cărei, vechiul sigiliu al oraşului Baia Mare, sigiliul oraşului Baia Sprie şi stema comitatului Satu Mare144. Stema comitatului apare reprodusă în mod constant şi în lexicoanele de circulaţie de la sfârşitului secolului al XIX-lea şi
