Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - D. Sigiliile instituţiilor ecleziastice
210 D. SIGILIILE INSTITUŢIILOR ECLEZIASTICE Absenţa cvasitotală a lucrărilor de sigilografie bisericească pentru zona geografică analizată presupune, desigur, o muncă de pionierat în domeniu, fapt ce atrage după sine suficiente dificultăţi de interpretare a simbolurilor preponderent hagiografice, exceptând cultul reformat, deci şi posibilităţile sporite de a se strecura unele erori. Situaţia se prezintă identic şi pentru zonele învecinate. Lipsa preocupărilor şi cercetărilor vizând sigiliile instituţiilor ecleziastice din comitatele limitrofe nu permite o analiză comparativă de natură să observăm, cu atenţie, practica sigilară şi simbolistica uzuală dintr-o regiune mai întinsă, să zicem vestul şi nord-vestul ţării. Prin urmare, analiza şi descrierea sigiliilor instituţiilor ecleziastice sătmărene au presupus, în prealabil, consultarea unor şematisme, îndrumătoare bisericeşti, lucrări de iconografie , bisericească, erminii, dicţionare ş.a.1, fundamentale şi absolut indispensabile fixării fenomenului sfragistic în spaţiu şi timp, precum şi creionării unor concluzii cât de cât relevante şi definitorii. a) CULTUL GRECO-CATOLIC 1. ACIUA SIGILU BISERICI FILIALE ACIUA 18612 Sf. Nicolae cu cârjă episcopală în mâna dreaptă. Oval, 25x30 mm, imprimat în fum. 2. ACÎŞ (comitatul Solnocu de Mijloc)
