Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
I. Cercetări privind sigiliile instituţiilor locale dim sec. XVI - mijlocul sec. XIX
15 2. SIGILII ALE INSTITUŢIILOR LOCALE în epoca feudală, ca şi în cele ulterioare, folosirea sigiliilor este expresia unor raporturi juridice din care decurg anumite drepturi, existenţa sigiliului popriu pentru o instituţie sau persoană presupunând participarea nemijlocită la viaţa socială, economică, politică sau spirituală, precum şi interesul pentru conţinutul actelor pe care le emitea. în Ţara Românească şi Moldova, în evul mediu, dreptul de a avea sigiliu, era în principiu, un drept domnesc. Domnul conceda, expres sau tacit mai ales, acest drept oraşelor, târgurilor, altor instituţii 60. 5 în Transilvania, în schimb, acordarea dreptului de sigiliu pentru diferite instituţii a constituit, de-a lungul vremii, un privilegiu al puterii centrale61. Sunt aşa-zisele „arme de concesiune“, practică utilizată cu rigurozitate şi pe scară largă în Europa occidentală. Aminteam în rândurile de mai sus de o bibliografie sigilografică întocmită de M. Dogaru în anul 1989. Ea a fost alcătuită în conformitate cu normele Comitetului Internaţional de Sigilografic, deci nu cuprinde izvoarele sigilare din antichitate, ci doar sigiliile aflate în strânsă legătură cu documentele scrise. Lucrările apărute în decursul timpului au fost clasificate, potrivit aceloraşi norme, în nouă teme, din care ne interesează la acest capitol temele IV (Regiuni istorice şi unităţi teritorial-administrative), V (Sigilii de tîrguri şi oraşe) şi VI (Sigilii săteşti)62, la care vom adăuga, în completare, cercetările întreprinse cu privire la sigiliile ecleziastice.
