Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - C. Sigiliile săteşti şi comunale
194 reprezentate în sigilii copaci, ghindă, topoare sau securi, iar cele din podgorii ciorchini de strugure şi butuci de viţă de vie. Satele de pe cursuri de ape sau din jurul uriaşei bălţi Eced, care în anul 1780 se întinde pe o suprafaţă de 63.035 iugăre cadastrale337, au optat pentru simboluri specifice: peşti, păsări de baltă, plante acvatice. Localităţile Acâş, Peleş şi Şindreşti şi-au gravat în tiparele lor sigilare biserici, Răteşti şi Resighea câte o cruce latină, iar Porumbeşti o cruce dublă. Simbolurile din sigiliul localităţii Cămin sunt identice cu cele ale târgului invecinat Cărei. Peste 20 de localităţi au simbolurile plasate în scuturi, Hurezu Mare chiar un frumos scut scartelat. Cu ocazia reînnoirii tiparelor simbolurile de bază s-au perpetuat, dar sunt şi cazuri în care ele au fost schimbate radical: Băbeşti, Bicău, Borleşti, Damó, Peleş ş.a. După revoluţia de la 1848 constatăm dispariţia simbolurilor din sigiliile noi, legendele fiind gravate direct în câmpul sigilar şi extrem de lapidare, poate şi că o formă disimulată de protest împotriva stăpânirii habsburgice. Semnalăm, doar cu titlu informativ, ca după 1867 o serie de sigilii săteşti vor reproduce stemele comitatului Satu Mare sau ale Ungariei. Simbolurile cele mai frecvente din sigiliile obştilor nobiliare săteşti: dextroşere, senestroşere, săbii, căşti, cavaleri călare, coroane deschise, lei ş.a. Ca mărime predomină sigiliile mici, cu diametrul sub 30 mm. Ca formă, în general, ponderea o deţin sigiliile rotunde, dar şi ovale, excepţie făcând satul Dobra al cărui sigiliu are forma hexagonală. Ca tehnică de validare a fost uzitată sigilarea în ceară roşie, cu tipare confecţionate prin incizie. Dar, practica dovedeşte că acestea erau folosite pe scară largă şi la sigilarea în fum, o modalitate mai la îndemână, mai puţin costisitoare şi comodă. Sigilarea se facea, prin urmare, în ceară şi fum alternativ, cu acelaşi tipar. Afirmaţia potrivit căreia satele îşi confecţionau două matrice, una prin incizie, alta prin excizie, una păstrată de primar, cealaltă
