Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
116 cu legenda în limba maghiară. în privinţa compoziţiei din emblemă se poate constata, cu certitudine, dispariţia Sf. Ştefan, crestele muntelui fiind împodobite cu cinci copaci. Am întâlnit pe documente două variante ale acestui sigiliu, deosebite între ele prin dimensiune şi textul legendei. Prima variantă este un sigiliu rotund, timbrat, diametrul de 35 mm., cu legenda: ASSZONYPATAKA V/AGY/ NAGYBÁNYA SZ/ABAD/ KIR/ÁLYI VÁROS PECSÉTJE 148362, iar a doua, cu diametrul de 40 mm, imprimat în tuş albastru, are legenda: ASSZONYPATAKA V/AGY/ NAGYBÁNYA SZ/ABAD K/IRÁLYI/ B/ÁNYA/ VÁROS 148363. Ambele variante au inscripţionate în partea de jos a câmpului sigilar, sub terasa ce susţine compoziţia heraldică din emblemă, menţiunea: „MEGUJITTATOTT 1845“ (reînnoit 1845). Prima variantă a fost utilizată până în deceniul şapte al secolului al XIX-lea, a doua îşi face apariţia în deceniul opt. Sigiliile oraşului Baia Mare din secoalele XIV-XVII, prin includerea în compoziţia heraldică din emblemă a Sf. Ştefan, pot fi considerate, e drept parţial, ca sigilii de majestate şi, deopotrivă, de tip hagiografic. Renunţarea la acest simbol tradiţional ar putea fi pusă în legătura cu instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania. De asemenea, putem remarca faptul că statutul juridic de oraş liber regesc este reflectat foarte târziu în legendele sigilare, abia spre mijlocul secolului al XIX-lea, deşi Baia Mare este menţionat cu acest rang încă din 166964. Nu se cunoaşte prin ce dispoziţie s-a trecut la legenda în limba maghiară, dar modificarea a survenit la foarte scurt timp după ce oraşul Satu Mare obţinuse acest drept prin graţia lui Ferdinand I la 1 decembrie 1842. 5. ORAŞUL BAIA SPRIE, străveche aşezare minieră cu bogate zăcăminte de aur, argint şi plumb, exploatate din cele mai vechi timpuri de către autohtoni şi coloniştii germani aduşi aici în
