Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
113 profil spre dreapta. Tiparele sigilare confecţionate în anii 1843 şi 1859, având legendele în limba maghiară, au fost utilizate de către autorităţile orăşeneşti, în pararel, până în anul 1867, iar peceţile aplicate pe documente erau însoţite de semnăturile notarului sau subnotarului. > Menţionăm că şi oficiul notarial avea sigilu propriu, oval, 26 x 30 mm, în emblemă stema conferită în 1721 şi legenda: SZ/ABAD/: K/IRÁLYI/: SZATHMÁR : N/ÉMETHI /: VÁR/OS /: JEGY/ZOI/: H/IVATAL/: PECS/ÉTJE/: 183751. Putem conchide, în rezumat, că Mintiul şi Sătmarul se înscriu printre primele centre urbane transilvănene care şi-au confecţionat peceţi proprii. Sigiliile conservate pe documente de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi prima jumătate a celui următor, prin particularităţile pe care le prezintă, ne îndreptăţesc să considerăm că tiparele au fost confecţionate cel puţin în prima jumătate a veacului al XVI-lea. Simbolurile din emblemă au dăinuit multă vreme, ale Mintiului până în 1712, ale Sătmarului până în 1725. După unificarea celor două târguri regeşti privilegiate la sfârşitul anului 1712, actele emise în numele magistratului comun erau validate cu vechiul tipar sigilar al Sătmarului. Din anul 1715 Satu Mare obţine oficial statutul de oraş liber regesc. Ca urmare, va fi confecţionat un alt tipar, cu legenda de natură să reflecte rangul dobândit, dar compoziţia din emblemă rămâne nemodificată. Noua stemă concedată de Carol al III-lea la 2 ianuarie 1721 va figura pe sigiliile oraşului abia din anul 1725. De acum înainte, dacă din punctul de vedere al compoziţiei nu vor surveni schimbări, în privinţa legendei şi a dimensiunilor vom constata o mare varietate. De remarcat faptul că oraşul va utiliza în paralel mai multe tipare sigilare, semn că cele vechi nu erau scoase din uz, ori distruse. începând cu anul 1843 legendele vor fi gravate în limba maghiară, înlocuindu-le pe cele latineşti. Excepţie face sigiliul oficiului notarial, având legenda în limba maghiară din anul 1837.
