Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
Ill semna Carol al Ill-lea n.n). Noul tipar sigilar, cu stema descrisă mai sus; va fi confecţionat abia după patru ani. Primul document validat cu acest sigiliu este din 18 aprilie 1725. Palmierii sunt reprezentaţi, la fel ca şi în stema originală, cu coroana în forma conică, semănând mai mult cu un plop. Este un sigiliu rotund, cu timbru mobil, diametrul de 36 mm. şi legenda: SIGILL/VM/ LIBERAE ET REGIAE CIVITATIS SZATHMARNEMETHI41. Prezenţa palmierilor în stema oraşului Satu Mare pare nefirească, bizară. Explicaţia probabilă ar putea fi găsită în influenţele de sorginte occidentală, respectiv cultivarea gustului pentru exotism, o adevărată modă a timpului. Marea majoritate a sigiliilor sunt timbrate cu o foiţă protectoare, întâlnind doar patru cazuri în care aplicarea s-a efectuat direct pe ceara roşie, în răstimpul a 20 de ani, între 1736 - 175542. O nouă variantă de tipar şigilar începe a fi utilizată în anul 1753, când în legendă survine o modificare, în sensul că denumirea oraşului a fost gravată prescurtat, spre a fi introdus anul unificării celor două centre urbane. Legenda rezultată: SIGILL /VM/ LIBERAE ET REGIAE CIVITATIS SZATMARN/EME/THI 17 1 243. Este un sigiliu rotund, timbrat, diametrul de 42 mm. Se poate constata că în perioada 1725-1752, ţinând cont de mărimea sigiliilor, au fost în uz tipare cu diametrul de 36 mm, 30 mm şi 24 mm, în ordinea dării lor în folosinţă. Documentele sunt validate alternativ cu aceste sigilii, ceea ce înseamnă că oraşul deţinea şi folosea în paralel trei tipare sigilare. Documente din acelaşi an sunt autentificate cu sigilii de dimensiuni diferite, situaţii întâlnite pe documente din anul 175144 şi 175245, ele purtând semnătura notarului jurat al oraşului, care era şi păstrătorul tiparelor sigilare. Ultima variantă de sigiliu, cu text latin, apare pe documente până în anul 184146. în esenţă, compoziţia heraldică a acestor sigilii de tip monumental a rămas nemodificată timp de mai bine de un secol.
