Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
109 fost semnalat on publicat până în prezent. O variantă cu unele modificări intră în uz pe la finele secolului al XVII-lea. Un astfel de sigiliu întâlnim, spre pildă, pe un act de diviziune emis la 11 aprilie 169 028. Legenda: S/IGILLVM/ COMMVNITATIS DE SZATMAR. Este un sigiliu rotund, timbrat, cu diametrul de 30 mm. Vârful turnului central nu mai apare rotunjit, ci ascuţit şi haşurat, după cum zidul crenelat nu mai este confecţionat din piatră dreptunghiulară. Spre deosebire de varianta mai veche, trandafirii şi arborele de cer au aceeaşi înălţime ca şi tumul central al cetăţii. Această variantă de tipar sigilar va fi în uz până la sfârşitul anului 1712. Dacă simbolurile rămân neschimbate, dimensiunile tiparelor vor fi diferite, ceea ce ne duce la concluzia că erau în uz, paralel, mai multe variante. Un document din 12 martie 17IO29 este validat cu un sigiliu de 34 mm, unul din 15 iunie 171230 este autentificat cu un sigiliu de 28 mm, iar un act din 1 mai 171231 are din nou un sigiliu de 34 mm. Pe parcursul investigaţiilor întreprinse am depistat încă o variantă de sigiliu, care validează acte anterioare anului 1712, dar are legenda gravată fără nici o prescurtare: SIGILLVM COMMVNITATIS DE SZATTHMAR. Acest sigliu apare pe documente din 10 mai 169432 şi 5 august 17 1 033. 3. ORAŞUL SATU MARE Cele două oraşe unificate, după ce timp de secole au beneficiat de privilegii individuale, au avut conducere şi jurisdicţie proprie, în baza cărora emiteau şi validau acte, vor purta denumirea de Satu Mare (Szatmárnémeti), arogându-şi imediat statutul de oraş liber regesc, după cum rezultă dintr-un document datat 5 mai 1713 („Datum in Libera Et Regia Civitate Satthmamemethi“)34, deşi obţine acest rang oficial prin Legea CIX/1715, votată de Dieta de la Pojon35. La validarea actelor emise în numele magistratului oraşului Satu Mare era utilizat şi pe mai departe tiparul sigilar de odinioară al Sătmarului36. Pe un act de zălogire din 19 mai 1715 găsim o
