Banner Zoltán: Erdős I. Pál (Satu Mare, 2002)
Rezumat. Erdős I. Paul
Rezumat Erdős I. Paul Erdős I. Pál (născut la 2 noiembrie 1916 în comuna Hurezu Mare, judeţul Satu Mare) este una dintre personalităţile cele mai definitorii ale graficii din România secolului al XX-lea. Stilul desenului său, al tehnicii utilizate, au avut o influenţă marcantă asupra concepţiei multor generaţii de graficieni care i-au urmat. Este descoperit ca un „copil minune“, având doar 15 ani, când deschide prima sa expoziţie personală în Satu Mare la Clubul Ziariştilor (Újságíró Klub). Mama sa, poéta Reismann Irma intenţiona să-l facă pictor, astfel încât îşi începe studiile la Şcoala Liberă de pictură din Baia Mare, sub îndrumarea unor maeştrii renumiţi ai vremii ca: Thorma János, Mikola András şi Krizsán János. Din anul 1930 îşi aprofundează cunoştinţele la Budapesta, în atelierul unuia dintre remarcabilii reprezentanţi maghiari ai neoclasicismului italian, Molnár C. Pál. Atât stilul maestrului, cât şi grijile existenţei sale, deopotrivă, îl determină să se îndrepte către însuşirea tehnicilor graficii, astfel că între 1931-1944 reuşeşte să devină (cu contract), corespondent desenator, preferat atât de ziarele sătmărene cât şi de magazinele ilustrate din Budapesta. între 1938-39 devine corespondentul acestor ziare şi reviste la Paris. Tot în această perioadă, îi apar patru albume de grafică (gravuri şi desene), la Satu Mare (1936, 1939, 1941, 1944). în anul 1944 este deportat împreună cu mama sa, în lagărele morţii din Germania, unde îi piere întreaga familie. El însă, este salvat de talentul său. Desenează - la început ofiţerii nazişti şi familiile acestora, din cele 6 lagăre naziste, apoi gardienii americani ai acestor tabere, devenite pe moment tabere de prinzonieri. în anul 1945 se întoarce la Satu Mare. Este parcă paralizat de singurătate şi de tragedia trăită, reuşind în cele din urmă să le depăşească printr-o muncă tenace, implicându-se în febrila activitate de organizare social-culturală a acestei perioade. Se angajează să conducă instituţii de bază ale vieţii culturale şi artistice, ca de pildă muzeul, filarmonica şi teatrul. între timp îşi familiarizează privirea cu timpurile noi, cu figurile noi: execută portrete de muncitori, mineri, ţărani, compoziţii. „Primele opere din anii de după cel de-al doilea război mondial sínt angajate pe linia unui realism cu o tentă simbolică. Din cele mai cunoscute cicluri de desene ale acestei perioade, seria inspirată din viaţa ţăranilor şi minerilor a rămas ca o efigie monumentală, de un marcat optimism şi încredere în valorile umane.“ (Marica Grigorescu) 55
