Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Ecourile
94 Aurel Popp (Satu Mare, 19 iun.). Aproape în acelaşi timp cu consfătuirea permanentă a filialei literare şi artistice din cadrul Uniunii Naţiunlor, şi-au ţinut congresul şi artiştii plastici din Ardeal şi Banat. Există totuşi o mică diferenţă între scopul şi destinaţia celor două congrese, şi a găsi o legătură între ele, ar însemna ceva asemănător cu episodul în care Szabó Dezső, pensionar, fost notar în Cărei a protestat în presă că cineva l-a identificat cu scriitorul Szabó Dezső79. Şi notarul pensionar Szabó Dezső, mai scrie din când în când, ce să tăgăduim, astfel şi noi artiştii plastici ardeleni şi bănăţeni am dori să contribuim mai mult - în primul rând la cultura popoarelor noastre, iar apoi la cultura popoarelor din cadrul Ligii Naţiunilor. în esenţă nu prea este diferenţă între cele două cazuri, dar în ce priveşte lipsa interesului, relativ: suntem egali ! Presa a făcut propagandă în privinţa trezirii interesului ambelor părţi. Noi artiştii ardeleni şi bănăţeni, ne amintim cu recunoştinţă de aceasta şi putem constata cu curaj că succesul cauzei noastre nu a depins de presă, dar el s-ar datora se pare presei ardelene şi bănăţene ! Este totuşi uimitoare indolenţa artiştilor faţă de propriile lor interese. La cele 125 de invitaţii, abia au răspuns 60, participând la congres în total 64 de artişti delegaţi. Relativ este un număr destul de mare, însă constatăm cu părere de rău că au rămas departe chiar artiştii cu un trecut merituos, dar mai cu seamă artiştii noştri români. Care este oare cauza ? Doar la câţiva kilometri de noi, Paul Valéry, în numele Ligii Naţiunilor, în interesul spiritului colaborării internaţionale, duce tratative cu toţi delegaţii diferitelor naţiuni ale lumii, pe când aici la noi, fii a două popoare, nu se învrednicesc de a se aşeza la masa verde, pentru a-şi discuta măcar problemele (Saşii cu o tăcere majestuoasă s-au ţinut departe!). Au fost oraşe, ca de pildă Timişoara, care are şcoală de arte, de unde au fost doar doi artişti care au răspuns la apelul nostru. De ce, de ce ? In domeniul sportului - că şi de aceasta se mai interesează omul - cei mai buni ai celor două popoare, români şi maghiari, de mult merg mână în mână. De ce chiar artiştii plastici, cei mai vitregiţi ai culturii noastre comune, nu pricep chemarea acestor ultime clipe ? Cultura română şi maghiară este interesată în egală măsură în stimularea noastră de a chema artiştii la congres, demnitatea artei româneşti fiind lezată ** Szabó Dezső (1879-1945), scriitor şi publicist maghiar
