Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Viaţa unui sculptor...
La capătul unei vieţi... 91 cai zbătându-se în bălţi de sânge, întinşi pe zăpadă, vlăguiţi şi slăbiţi de foame, sfâşiaţi de lupi urlând... iar ei nu se mişcau, suportau... L-am văzut pe Gyóni Géza, steaua căzătoare, în tristeţea lui nemăsurabilă, cauzată de moartea fratelui său, l-am văzut cu sufletul chinuit de disperare, l-am văzut cu câtă lăcomie s-a autonimicit, el care asemenea păsării Phönix din legende, înainte de moarte cânt; un cântec înduioşător, trecând dintr-o viaţă în alta cântând ... L-am văzut pe cel învins şi pe învingător, am văzut pe crudul soldat, veşnic în acţiune, pe tatăl îngrijorat de familie, pe filfizonul arogant , pe profesorul doct şi pe cel neştiutor, pe medicul lipsit de conştiinţă, am văzut binele şi răul, am văzut: ... omul ! Am trăit printre seminţii cu o civilizaţie alterată, printre cei primitivi, dar de o mare puritate, tătari , ciuvaşi, printre cercetaşi. Printre oameni exotici, îmbrăcaţi pestriţ în chimonouri chinezeşti, în haine cu blănuri scumpe, sau în haline cu cizme, printre neamuri cu un aspect exterior amestecat, dar cu sufletele clocotinde, din care au răbufnit asemenea unui gheizer dorinţa a mii de ani ... Am văzut seminţii ce-şi aprindeau focul cu cremene, dar care au pârjolit lumea veche în 1919, fără a simţi sau a vedea nimic, iar înainte de culcare se rugau pentru Tătuca, poeţii lor neştiutori de carte îşi spuneau poeziile, iar cu concepţiile lor ne uluiau pe noi, cei cu creierii "docţi", îngrăşaţi de o cultură europeană... Am văzut foarte multe în Rusia, şi pe toate le-am trăit atunci, când în spatele cenzurii prin taberele de prizonieri circula poezia lui Gyóni Géza [...] Doi ani am fost la Academia din Moscova, unde am cunoscut noi suflete şi noi lumi căutând instinctiv, ca de altfel până şi astăzi, ceea ce gândeam în timpul cioplirii treptelor pe malul Dunării..." îmi zumzăiau în ureche cuvintele lui Gallasz... Lupta permanentă însoţeşte viaţa fiecărui artist, asemenea sunetului trist de clopot... Sufletul său trebuie să se întrevadă în creaţie, să-i definească întreaga fiinţă, dar este nevoit să trăiască o viaţă plină de lupte, de bătălii. Un artist format şi călit astfel, va avea un mare simţ analitic în artă. S-a întors de mai bine de 6 ani, iar acum trăieşte la Timişoara. îşi îngrijeşte bătrânul tată, pensionar, şi copii săraci. Soţia predă, şi în mare se bucură de o atmosferă liniştită, reuşind să vândă atât cât să-şi permită să plece în străinătate, o săptămână-două. încă de tânăr lucrările sale
