Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Destin comun
66 Aurel Popp mişcările muncitorilor să devină tot mai animate şi mai organizate. Toate acestea au generat grevele, răbufnirile datorate şomajului insuportabil, care au avut drept consecinţe: arestările, întemniţarea, ridicarea cu forţa, bătaia muncitori lor... şi în cele din urmă: condamnarea la moarte a multor secretari şi conducători de partid. Capitalul nu permitea formarea unor locuri de muncă. Erau sprijinite doar comerţul, afacerile cu plata unor dobânzi mari. Omul sărac putea crăpa pe străzi. Deşi pentru apărarea muncitorilor europeni, la tratatele de pace, s-au formulat măsuri cu referiri sociale, toate acestea s-au ofilit ca nutreţul [...] atunci când statele trebuiau să le aplice ! In felul acesta s-au ofilit pe birourile marilor sociologi apuseni şi ideile lor mântuitoare. Aşa sau ofilit, ca nişte flori aduse din preerii şi ideile lui Wilson si ale altor mari sociologi americani ! Hei, la naiba cu America şi cu toţi acei care nu cunoşteau situaţia din alte ţări : de ce se amestecau în treburile lor ?! De ce nu lăsau ca popoarele să-şi rezolve treburile, la fel ca şi ei în propriile lor ţări ? De ce? De ce?... în Ardeal muncitorii îşi duceau zilele fără rost. La Satu Mare, în piaţă la colţul cu ceas51 tot mai mulţi rătăceau încoace şi încolo, aşteptând să găsească vreun loc de muncă... Unii îşi luau lumea-n cap, dar după o scurtă vreme se întorceau în sărăcia de aici... Alţii reuşeau să obţină adrese în Regat; plecau şi acolo rămâneau. în schimb aici Siguranţa avea grijă de acei dute-vino, să nu prea predice şi să-şi etaleze nemulţumirile ! Toată lumea să-şi vadă de treabă !... Să nu-i deranjeze pe funcţionarii şi domnii care înainte de masă, la ora 10, se înghesuiau prin cârciuma, aflată la poalele primăriei, bând şpriţuri răcoroase sau mâncând ringli, peştişori în ulei sau marinaţi, cu ceapă, după care beau două-trei halbe de bere! între timp gustau pogăcele calde crocante, ca să le pice mai bine prânzul...! Toate astea desigur din acei câte 20 de lei pe care-i încasau de la cetăţenii mai mult sau mai puţin săraci, pentru rezolvarea unor documente, pentru o semnătură sau aplicarea vreunei ştampile... Firul destinului meu se împletea mai departe, fâcându-se tot mai subţire şi mai subţire. Intr-o zi m-a vizitat un prieten lacom de bani. Copilul unei familii înstărite, dar arta o făcea mai mult pentru bani decât din dragoste. Adusese veşti. A citit în Gazeta de Est (Keleti Újság ), că secţia de 51 Artistul se referă la acel "legendar" ceas electric, ce se află şi azi la colţul centrului vechi, punct de reper şi întâlnire al locuitorilor oraşului Satu Mare. Piaţa amintită de Aurel Popp (azi amenajată ca parc) fusese în secolul trecut locul de târg al oraşului
