Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Revolutia curuţilor in oraşul Lobonţilor
62 Aurel Popp In 1916, toamna târziu, Divizia a 20-a de honvezi - din care făcea parte şi regimentul din Debreţin, împreună cu regimentul de honvezi din Alba Iulia şi Oradea , ajunsese pe frontul rusesc, unde, numai peste câteva săptămâni am depus jurământul de fidelitate faţă de ultimul împărat al fatalei case de Habsburg. Nu voi uita niciodată acest jurământ. Ne bătea o lapoviţă, de parcă şi cerul ne-ar fi plâns de milă. Am jurat, am jurat fidelitate şi noi nici nu ştiam de ce ne-au cărat aici. Ni s-a spus că de aceea, pentm ca Divizia să se odihnească după pierderile şi suferinţele de la St. Michel... Toată lumea vroia să se odihnească şi să se liniştească, ofiţeri şi soldaţi deopotrivă...Până şi venirea noastră aici a fost groaznică, de plâns ! Am venit aici trecând mlaştinile Stripei, pe un drum de scânduri, care se legăna sub noi ca un balansoar... De-a lungul drumului, de o parte şi de alta, se vedeau picioare încremenite de cai înecaţi în noroi, ca nişte pari strâmbi, pe care ici-colo se odihneau croncănind, ciori mari şi grase... Apoi apăreau din apa murdară care părea a fi de o poftă nestăvilită, oişti şi roţi rupte de căruţe, asemenea martorilor unei mici tragedii, care ne pândeşte şi ne aştepta şi pe noi... Sus, pe cerul de un cenuşiu închis şi des, printre norii învolburaţi, se auzea croncănitul unui stol mare de ciori, care zburau greoi deasupra trupei noastre, trupă care înainta de parcă era împinsă din spate de o putere din lumea de apoi, ne împingea într-un tempo încet, către mormântul din faţa noastră, acoperit de o ceaţă groasă...48. într-o astfel de atmosferă de infern, am ajuns la locul nostm de odihnă, unde a trebuit să depunem jurământul de fidelitate, că vom muri cu bucurie pentm împarat !... Am fost repartizaţi în Armata prinţului moştenitor german Eitel, în care era disciplină, dar mâncare puţină, atât pentru soldaţi cât şi pentm ofiţeri. Dar cimitirele continuau şi aici ca şi pe frontul italian. Aveam şi soldaţi de cincizeci de ani, alături de care mărşăluia măcar un fiu de-al său, pe când ceilalţi trei, sau chiar mai mulţi aşteptau măcar o veste despre ei, care puteau fi răpiţi în orice moment de moarte... 411 Aceste imagini deosebit de expresive, recepţionate de artist în întreaga lor cruzime, vor constitui baza numeroaselor pânze, dintr-un întreg ciclu de lucrări cu profund mesaj antirăzboinic, executate de Aurel Popp după întoarcerea sa de pe front. Lucrări ca : Atacul, Cine-l ştie?, Noul Crist, Atac cu gaze, înmormântarea siberiana, Pro patria, etc., vor avea un ecou puternic în rândul publicului şi al scriitorilor de artă
