Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Despre viaţa artistică şi de artizanat a oraşului nostru
58 Aurel Popp intelectuale ? A existat oraşul nostru şi fără de acestea, dar este vizibilă pe obiectele de artă plastică şi de artizanat deţinute de proprietăţile publice şi particulare. Instituţii asemănătoare au mai fost înfiinţate şi în alte oraşe şi succesul obţinut arată că sacrificiile materiale şi-au adus rezultatul din plin. Exemplul cel mai apropiat este Baia Mare, Ui de alături de şcoala de pictură ( şi acesta a necesitat numeroase sacrificii s-a oferit posibilitatea unor cursuri asemănătoare - să spunem de un nivel mediocru - dar s-a simţit nevoia lor. Sau în ţinuturile mai nordice, oraşul Kosice, unde cursanţii care au terminat, aceste cursuri, sunt admişi la şcolile superioare de artă decorativă şi artă plastică, Tîrgu Mureşul, unde se predă doar pictura şi sculptura, dar aici ele au un rol de completare. Instituţiile cu astfel de gen de cursuri sunt cunoscute [...] Local, la aceste cursuri există posibilităţi bogate, prin disciplinele prevăzute, datorită profesorilor, aproape ca în cazul unei şcoli superioare. Activitatea lor ar putea concura cu munca şcolilor identice, iar în ceea ce priveşte condiţiile locale, va constitui o instituţie de completare a activităţii şcolilor în general. Această instituţie va putea lua legătura cu alte instituţii importante de acest gen din ţară, cu societăţile de “artă plastică şi decorativă”, să organizeze temporar expoziţii comune, de care, atât arta cât şi artizanatul din oraşul nostru are mare nevoie. Instituţia ar putea să organizeze acele activităţi pe care şcolile şi organizaţiile în general nu le pot organiza decât cu mari cheltuieli. Cultivarea frumosului şi plăcutului este nu numai o datorie personală , dar şi publică. Cu aceasta se schimbă nu numai individul, dar şi imaginea colectivă. Stă exemplu în acest sens începutul unei puternice dezvoltări a epocii modeme, arta plastică actuală cunoscând deja o înflorire în decursul dezvoltării sale. Casa, mobila, vestimentaţia, este altceva, concepţiile artistice le-au influenţat întotdeauna dezvoltarea, având chiar un efect de transformare asupra lor. In noile împrejurări este de speriat tot ce nu este deplin, tot ce este gândit şi făcut după şabloane vechi, sau este amestecat vechiul cu noul, într-un mod lipsit de inteligenţă, facându-se fără cunoştinţe în domeniu, în felul acesta fiind gândite obiecte, tablouri sau case. Nu mai poţi fugi din faţa noului. Acesta lasă urmă în toate. Şi vai de acel incompetent, care amestecă în ceea ce face, noile forme sau concepţii, stricând obiectul. O astfel de creaţie - să fie orice - este şi mai proastă decât una veche. Obiectul din urmă, reprezintă numai răul, adică vechiul, pe când
