Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La capătul unei vieţi... 25 încă din anul întâi - de la badea Fejes Pista, portarul institutului am cumpărat o brioşă pe credit, dar cina ... o cântam fie pe bulevardul Andrâssy, fie în cartierul cu locuinţe de subsol. Este adevărat că din când în când mai trimiteam şi fratelui meu Otto câte un creiţar, dar nici acum nu pot da socoteală unde am pus acei mulţi bani pe care-i primeam ca bursă, treizeci de coroane lunar.[...] Cu tovarăşul Bokor Sándor m-am întilnit pentru ultima oara atunci când profesorul nostru Pasteiner Gyula17 ne-a dus pe cheltuiala statului în nordul Italiei. Tovarăşul meu fidel se plângea că mama lui este bolnavă şi trebuie s-o ducă la spital. A mai avut doi fraţi, dar pe aceştia nu iam cunoscut, deoarece nu erau în Budapesta , ci undeva în sudul ţării (Alföld). Parcă aşa mi-aduc aminte, că unul era agricultor, iar cel mai mare ucenic tâmplar, parcă la Baja18 .La ultima noastră întîlnire, întâmplător aveam puţini bănuţi, din care am cinat mai modest, astfel că ne-a ajuns şi de câte un şpriţ. Nu voi uita niciodată privirea de atunci a lui Bokor Sándor ; emana o mare profunzime, având asupra mea un efect asemănător ca şi când ai privi într-o fântână foarte adâncă, de a cărui adâncime n-ai auzit niciodată, iar din adâncurile căreia străbate o voce înfundată şi foarte joasă. Se plângea că sunt mulţi care vorbesc doar, “ dar cei mai mulţi habar nu au de ce sunt socialişti ? Tu mă înţelegi - continuă - dacă mă îndoiesc de aceşti oameni. Dar prin câte au trecut aceştia în viaţa lor, ce i-ar fi zdruncinat sau să le fi produs dureri de burtă ? Nu te îndoi de mine amice ... După cât am suferit eu sufleteşte şi trupeşte,la ce bun se mai poate aştepta de la mine ? Nu-mi place să vorbesc despre lucrurile ce mi-au stricat viaţa. Dar acum că pleci şi multă vreme nu ne vom vedea, răbufnesc cumva din mine şi acele amintiri, care nu-mi fac plăcere. Mi-am iubit foarte mult tata. Era ţăran şi religios, care nu mergea la biserică în fiecare duminică şi la fiecare sărbătoare pentru că aşa dorea preotul, ci pentru că acolo în biserică - aşa spunea el - parcă totul era mai liniştit ...Deci, tatăl meu era un om bun, aşa spun toţi de prin părţile noastre...Şi odată au venit în sat jandarmii. Era o seară închisă de iarnă, când a ajuns şi la noi vestea că jandarmii vor să-l ducă pe unul din oamenii buni de-ai tatălui meu, pentru că acesta instiga oamenii din sat. Când un copil a adus această veste, tatăl meu s-a ridicat liniştit, şi-a 17 Pasteiner Gyula (1846-1924) istoric de artă, membru al Academiei de Ştiinţe maghiare, autor al capitolelor de istoria artei din ciclul de publicaţii „Osztrák Magyar Monarchia írásban és képekben” (Monarhia austro-ungară în scrieri şi imagini) 18 Baja , oraş în sudul Ungariei, aflat pe cursul Dunării
