Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
20 Aurel Popp viaţa. Mâncarea pentru noi care ne numeam “ bujorişti”9, nu însemna prea mult. Naiba ştie cum-necum, parcă situaţia a devenit de aşa natură, încât poftele noastre s-au limitat la slănină fiartă, pâine şi desigur, apa, din care niciodată nu ne puteam sătura... Când eram în anul doi, Aggházy Gyula10, mi-a predat studiul figurii. Era un pedagog pedant, inimos si răbdător, care înfăşurat în eşarfa sa mare, gri şi groasă, îşi împărţea sfaturile pe un glas molatic, încât era imposibil să nu-i simţi tonul patern. Intr-o zi de vineri, ne-a spus: Dumneavoastră desenaţi nudul destul de acceptabil, deşi mai aveţi multe de învăţat, până când şi nudul, la rândul lui va simţi acest lucru , şi îl veţi considera o temă, ca oricare alta, să zicem , un fir de floare. Şi ca să vă mai bucuraţi de o oarecare diversitate, săptămâna viitoare câtorva dintre voi, vă permit ca în loc de nud, să pictaţi capul. Alegeţi -vă pe când mă întorc un bătrân corespunzător, care are cap bun de model, şi apoi pictaţi-1. Astfel i-a desemnat pe acei pe care vroia să-i laude, printre care şi pe mine. Desigur, culori nu aveam, dar le-am cerşit de la cei mai bogaţi ca noi, promiţându-le că vom folosi numai strictul necesar. Abia aşteptam lunea următoare. Cei mai harnici am apărut deja la ora şapte şi plini de sine , căutam modelul adecvat. N-am mai aşteptat venirea lui Aggházy, ne-am apucat, am schiţat capul şi dă-i cu pictura ! în acea perioadă bântuia printre noi acea concepţie, după care, pictam numai compoziţii, sau orice altceva, în maniera celor de la Barbizon, de care am mai auzit şi noi ici-colo, considerând în capul nostru zăpăcit, că aceasta presupunea să folosim culori cât mai strident posibile şi forme cât mai exagerate, aproape caricaturale. Nici nu ne-am imaginat câte lucruri trebuie să cunoaştem, pentru a putea picta ceva ce să corespundă realităţii, dar într-o concepţie artistică... Tot ce am priceput noi era o aiureală, crezând că dacă suntem studenţii unei şcoli de pictură, atunci nouă ni se permite totul, adică să le ştim pe toate. Foloseam culorile scumpe, dar trebuie de ştiut că şi ceilalţi colegi foloseau culori de împrumut, puneam straturi peste straturi 9 Bujorişti - expresie utilizată de Aurel Popp şi cîţiva colegi în anii de studenţie în sens stigmatizator, faţă de acele teme pe care le considerau drept subiecte neserioase pentru creaţie. înspre bătrâneţe pictorul va mai reveni la această apreciere, considerând-o pripită, chiar naivă, specifică lipsei de experinţă artistică a tinerilor artişti 10 Aggházy Gyula (1850-1919) pictor, profesor la Academia de artă din Budapesta, elevul lui Munkácsy Mihály, cunoscut prin lucrările sale cu tematică rustică şi peisaje de pe lacul Balaton
