Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Cronologie
La capătul unei vieţi... 143 1913 Reîntors în ţară vizitează din nou minele de sare de la Coştiui, unde execută numeroase schiţe. Lucrări: Centrul vechi la Satu Mare, Minerii, Natură statică. Beneficiază de o prelungire a bursei de studii, drept pentru care se întoarce la Paris. în toamna acestui an deschide prima dar şi ultima expoziţie personală la Satu Mare. 1914-1918 Este convocat sub arme în primul război mondial, cunoscând ororile războiului atât pe frontul italian cât şi cel rusesc. Execută un număr impresionant de studii şi schiţe, notând direct imagini dramatice de neuitat. Aceste studii şi schiţe îi vor servi mai târziu (1920-1935) drept teme pentru un întreg ciclu de lucrări, cu un mesaj antimilitarist ca de pildă :Atacul, Cine-1 ştie, Noul Crist, Dacă omul vrea să piară..., Pro patria, Păcat, păcat...,înmormântarea siberiană, Atac cu gaze. 1919-1920 • întors la Satu Mare îl surprinde revoluţia, participând la aceste mişcări, devenind comisar al poporului cu probleme de învăţământ şi cultură pentru oraşul Satu Mare, membru al Adunării pe ţară a Sfaturilor. Devine preşedintele Sindicatului Profesorilor de desen din Ungaria. Pentru implicarea sa în evenimentele revoluţionare, este concediat din postul de profesor, iar mai târziu chiar anchetat - fiind scos de sub anchetă la intervenţia lui Octavian Goga. 1921 In februarie, din iniţiativa poetului Emil Isac şi al pictorilor Thorma János şi Aurel Popp , are loc la Cluj primul Salon de artă plastică transilvană, cunoscută sub numele de Collegium Artificum Transilvanicorum, expoziţie la care participă peste 80 de artişti. Aurel Popp expune 32 de lucrări, impunându-se ca o puternică personalitate a expoziţiei.
