Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La capătul unei vieţi...
140 Aurel Popp Nimic nou. Pregătirile pentru drumul de documentare sunt în toi. Am rugat-o pe tovarăşa W.Sz. să-mi facă rost de o maşină, pentru un drum până la Baia Mare, de la tovarăşul secretar L., ca să aflu ce a rezolvat în problema pensiei mele. [...] M-a căutat inspectorul şcolar T. şi inspectorul regional şcolar P., pentru a se interesa cine mă va însoţi în prima parte a drumului de documentare plănuit. Le-am spus că mă va însoţi nepoata şi V.G. neavând nevoie de altcineva decât de un şofer serios, ţinând seama şi de cheltuieli. Au plecat promiţând că vor reveni cu 3-4 zile înainte de a pomi, pentru a-mi comunica ultimele dispoziţii... Duminică, 10 IV. Nimic nou. Marţi, 12 IV. Mă gândesc, de ce se întâmplă mereu că înţelegerea mea făcută cu unul sau altul dintre tovarăşii mei, aproape întotdeauna se amână, datorită faptului că, tovarăşul meu a înţeles greşit sau deloc, înţelegerea noastră. Repet deci, ceea ce trebuia să priceapă în mod hotărât; după noua noastră înţelegere, s-a desemnat o nouă dată, iar tovarăşul meu îşi aminteşte totuşi de o alta, şi promite din nou, că mâine la ora nouă să mă duc din nou, cică, să rezolvăm problema definitiv, drept pentru care desemnează un al treilea termen definitiv ... Trebuie să existe vreun motiv care dă ocazia unor astfel de greşeşeli, care produc atâta oboseală inutilă chiar şi celui mai de încredere funcţionarul 11)
