Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La mecenţiu
122 Aurel Popp Gardurile bătrâne ale gospodăriei lui Ady Lőrinc, de parcă erau după un cutremur care le-a aruncat ici-colo, crengile ciuntite ale dudului de lângă casa natală căutau degeaba brazii de lângă curie - au fost tăiate, în locul porţii frumos ornamentate, stătea o poartă cârpită din deşeuri de scânduri, în locul straturilor de flori se ridicau buruienile şi gunoiul ... Fântâna mică cu pompă lipsea, tăblia mesei de piatră spartă, stătea prăbuşită pe pământ lângă piciorul mesei, de parcă plângea, celălalt picior de masă cine ştie în care casă servea drept prag ... Această masă de piatră a fost adusă de la Ciucea, fiind cadoul lui Csinszka 101, dar aici şi-a găsit pieirea Mă tot gândeam, frământându-mă, ce era de făcut ? Ce anume trebuia de încercat pentru ca această situaţie în care se aflau gospodăriile, fie cea veche, sau cea nouă, să înceteze ? Căci au apărut dispoziţii legale încă înainte de incendiu, conform cărora astfel de monumente trebuiau declarate dc consiliile locale, înaintate secţiilor de cultură, pentru ca ele la rândul lor să dea socoteală despre buna întreţinere a unor astfel de clădiri şi obiective memoriale ! Ce s-a întâmplat aici în această direcţie ? Ceea ce am aflat era mult prea puţin ... Astfel de dispoziţii au apărut în mai multe rânduri, încă din 1953, ele fiind valabile până şi astăzi! Deci guvernul s-a îngrijit şi se îngrijeşte de salvarea monumentelor. Şi conducătorii secţiilor de cultură au mai venit aici din când în când, raportând desigur condiţiile încremenitoare de aici, cu atât mai mult cu cât Ministerul culturii, după incendiu a repartizat 78.000 lei pentru reparaţiile caselor. Desigur au fost aici şi specialişti, deorece pentru un singur incediu oarecare nu se repartizează o astfel de sumă !? Ce s-a întâmplat aici ? S-a întâmplat că satul, fără nici o dragoste şi pietate faţă de Ady Endre, contrar dispoziţiilor, nu s-a îngrijit de respectarea lor, doar a pustiit şi a minat... Vai, de o mie de ori vai ! [...] Cuvintele sale aspre se adeveresc în casa natală arsă, în obiectele pierdute ce-i păstrează memoria ...! Nimănui nu-i este urgentă păstrarea amintirilor gospodăriilor Ady, Ady Lőrinc, Pásztor Mária, Ady Endre şi Lajos. Nu le este urgent, au timp, deorece: "Mi mindig mindenről elkésünk "Mereu ajungem prea tîrziu Fáradt, szomorú a lépésűnk Ni-i pasul trist şi e pustiu iotVezi nota 33
