Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La mecenţiu
La capătul unei vieţi... 119 Aceste cocioabe acoperite cu stuf parcă erau condamnate la incendiu, atât de aproape erau una de alta. Aşa arse arătau ca şi acele vetre făcute din crengi şi frunze uscate, la care oamenii prăjeau slănina, numai că erau cu ceva mai mari... Pereţii de chirpici erau susţinuţi doar de bârnele podurilor şi de scândurile rămase, deoarece stâlpii s-au putrezit demult. Nici pereţii bucătăriei de vară n-au rezistat răvăşelilor din timpul stingerii focului şi s-au dărâmat în mare parte. Casa natală, sculele şi alte catrafuse, aşezate în podul grajdului şi bucătăriei, precum şi recolta au ars, ca şi nutreţul uscat aflat lângă cuptorul din bucătăria de vară, de unde a pornit propriu-zis focul. Dudul aflat între poarta dinspre uliţă şi uşa veche, era mutilat şi el, ridicându-şi încremenit spre cer crengile groase, de parcă vântul rece l-ar presăra cu blesteme, iar hornul a rămas numai în cărămidă, despuiat, de parcă plângea şi acum după zilele sale trecute ... Acoperişurile arse peste care se aflau coceni de porumb şi paie, parcă înlocuiau giulgiul ... giulgiul ce acoperă amintirile tinerei familii Ady... De departe întreaga casă incendiată arăta ca un altar păgân acoperit de un linţoliu galben , sortită pieirii de moştenitorii săi infideli.... Katica îmi spune şoptind : S-a întîmplat anul trecut, în 30 octombrie, înainte de masă, în jurul orei 11. La noi numai eu eram acasă, iar dincolo în casa nouă, Dolosné cu copii. Eram în cameră când am auzit strigătul. Foc ! Foc ! Vecina de vizavi, Pataky Lajosné, striga văzând ea prima fumul ce ieşea prin acoperişul bucătăriei de vară. Pe când am alergat în curte, cocenii de lângă bucătărie luaseră foc şi aici în curtea noastră, iar în câteva clipe focul a trecut pe acoperişul grajdului şi de acolo, pe partea dinspre grădină a casei natale. Dolosné a ieşit, dar n-a putut împiedica focul... Vremea era uscată, fără vânt. Dar hornul cuptorului ce trecea prin pod era găurit, iar nutreţul uscat era depozitat aproape de hom. Dolosné făcea foc cu rămăşiţe de coceni şi de tot felul, ce scoteau flăcări înalte. Astfel ajunseseră flăcările la nutreţul uscat, de aici la acoperişul din stuf, apoi la cocenii de porumb, la acoperişul grajdului şi mai departe la acoperişul casei natale ... Perceptorul Manu şi viceprimarul, au fost primii care au sărit să împiedice focul. S-au urcat pe acoperişul casei s-o desfacă, ca în felul acesta să împiedice, extinderea, dar nu au reuşit nicicum. Au lăsat totul, au fugit la primărie după pompă şi să dea telefon la pompierii din Cărei.
