Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura ecleziastică din Satu Mare (Satu Mare, 2008)
Carei - Nagykároly
Cărei. Sinagoga Primele familii de evrei au venit în Cărei între 1720 şi 1740, la chemarea lui Alexandru Károlyi. Ei s-au aşezat în cartierul numit Pasajul Evreilor, numărul lor ridicânduse la mijlocul secolului al XIX-lea la 1500, iar până în 1940 la 3000. Construirea sinagogii de astăzi a fost începută în anul 1866, iar comunitatea neologă a renovat-o şi a modificat-o în 1890. Comunitatea ortodoxă a construit în apropiere o altă sinagogă, mai mică, care nu mai există astăzi. Sinagoga actuală are trei nave, realizate în stil romantic şi maur. Nava centrală nu depăşeşte cu mult în dimensiuni navele secundare. Faţada centrală şi o pane a celor secundare formează o unitate, subliniată de poziţionarea coloanelor decorate cu corole. Două dintre coloanele angajate de pe faţada navei principale, mai înalte decât restul coloanelor, formează conturul unei rame, amintind de templul lui Solomon. Pe cornişă există două pietre profilate, reprezentând tablele celor Zece Porunci. Faţadele sinagogii sunt prevăzute cu două şiruri de ferestre, despărţite de o cornişă mediană simplă. Deasupra uşii de intrare se află un triforiu cu geamuri rotunde şi o rozasă. închiderea faţadelor drepte este decorată cu cornişe arcuite. Ferestrele de pe primele segmente ale faţadelor secundare repetă forma de pe faţada principală, la o scară mai mică. Pe nivelul inferior se află uşa care asigură accesul în sinagogă. Faţadele secundare sunt divizate cu ajutorul pilaştrilor. La nivelul corurilor, nava este luminată cu ferestre triple. Deasupra ferestrelor, friza este decorată cu motivul repetat al Stelei lui David, iar limita superioară este prevăzută cu cornişe sub forma unor arcade. Pe partea din spate a sinagogii a fost realizată o absidă, care adăposteşte nişa de păstrare a Toréi, având în partea superioară o rozasă. Faţada este încheiată cu un timpan. (SzP, TSz). Nagykároly. Zsinagóga 1720 és 1740 között Károlyi Sándor hívására jöttek Nagykárolyba az első zsidó családok, akik az úgynevezett Zsidóközben telepedtek le. A 19. század közepére mintegy 1500, míg 1940-re 3000 főre duzzadt a helyi közösség. A mai zsinagógát 1866-ban kezdték építeni, a neológ hitközség használta, amely 1890-ben felújította és kisebb mértékben átalakítatta. A közelben állt egy mára már elpusztult kisebb zsinagóga is, amelyet az ortodox hitközség használt. A romantika és a mór stílus jegyeit viselő épület három hajója közül a középső nem sokkal szélesebb a két oldalsónál, főhomlokzata az oldalhomlokzatok első szakaszával alkot szoros egységet, amit a sarkokon kialakított, az ókori Kelet építészetét idéző pártázattal záródó oszlopok elhelyezése is mutat. A főhajó homlokzatát keretező két oszlop magasabb a többinél: Salamon templomának oszlopait idézi. Felső részén az ívsoros záró párkány egyenes, tetején a tízparancsolatot mutató két kőtábla kapott helyet. A homlokzatokon két sor ablak van, az alsó fölött egyszerű párkány fut körbe. A főbejárat fölött, az ívmezejében kerek ablakokkal bővített hármas ablak (trifórium), valamint egy rózsaablak nyílik. A mellékhajók főhomlokzata is hasonló kiképezésű, 50
