Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura ecleziastică din Satu Mare (Satu Mare, 2008)
Beltiug - Krasznabéltek
churches of the region: Satu Mare and Mintiu. An elegant and dominant element of the interior is the ceiling with cassette, painted with vegetal white-grey motifs on a blue background. It was made through the help of Mihály Reszegey, after the fire, in 1875. The old bell was cast by Kovács József in 1852, in Satu Mare, while the new one was cast in 1923. (TSz). Beltiug Biserica romano-catolică „Regele Sf. Ladislau” La sfârşitul secolului al XIY-lea satul a devenit proprietatea Drăgoşeştilor, familie de ^origine română din Maramureş. începând cu această dată, familia a fost numită „Drăgoşeştii de Beltiug”. Dintr-un document din 1424 reiese că hramul bisericii a fost Sfânta Fecioară. La jumătatea secolului al XVI-lea biserica satului a devenit protestantă, odată cu toate bisericile aflate pe domeniul Drăgoşeştilor. Deja la sfârşitul secolului, în anul 1597, edificiul a fost resimţit ca biserică catolică cu hramul Sf. Ladislau. Pe parcursul secolului al XVII-lea, biserica a fost folosită iarăşi de către credincioşii calvini (1634), dar, după ce Károlyi Sándor a strămutat iobagii reformaţi în satul Dobra, în anul 1727, şvabii romano-catolici colonizaţi în localitate au primit şi biserica. Edificiul a fost renovat, iar în anul 1730 a fost boltit. Clădirea medievală avea sanctuar poligonal cu o singură navă largă. Turnul de pe fronton devine octogonal începând de la cel de al doilea nivel. Poarta principală este realizată în stil gotic, având în partea superioară o friză arcuită. în secolul al XIX-lea existau încă ancadramentele şi mulurile gotice ale ferestrelor sudice. Biserica medievală a fost înconjurată cu un gard de înălţime redusă, pe care au fost ataşate ulterior reprezentări ale staţiilor calvariei. La începutul secolului al XX-lea edificiul a suferit noi transformări după planurile lui Foerk Ernő: s-a construit o nouă navă în partea de nord, iar spre sud un alt sanctuar. Sanctuarul original a fost transformat într-o capelă laterală. Altarul este realizat în stil neogotic, având în centru imaginea Sf Ladislau, alături de patru statuete reprezentându-i pe Sf Ştefan, Sf Emeric, Sf. Adalbert şi Sf. Gerard. In masa altarului sunt încorporate trei pietre cu inscripţii de pe mormântul lui Bálint Prépostváry (+1597). Tradiţia locală păstrează o legendă legată de numele localităţii: trecând pe aici, regelui Sf. Ladislau i-a fost sete, astfel, unul dintre soldaţi i-a oferit vin intr-un dovleac tăiat în două (tök = dovleac, denumirea în limba maghiară păstrează forma alterată tek > tök > Béltek). Regelui i-a plăcut vinul dulce şi, drept mulţumire, a dăruit localitatea soldatului. (TSz). 29
