Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura ecleziastică din Satu Mare (Satu Mare, 2008)

Glosar

Portal: intrare monumentală într-un edificiu, cu un ancadrament bogat profilat sau decorat cu reliefuri.

Portic: galerie deschisă cu acoperişul susţinut de coloane sau de pilaştri, sau o încăpere mică construită în faţa intrării.

Pronaos: încăperea care precede naosul bisericilor ortodoxe.

Proscomidie: anexă a încăperii altarului la o biserică ortodoxă, destinată oficierii în taină a slujbei, situată pe partea de nord.

Rezalit: element de zidărie sau corp de clădire care se detaşează din faţada unui edificiu, fie în scopul întăririi rezistenţei, fie pentru a masca un volum interior. Poate fi situat la centru sau la colţ.

Rozasă: fereastră mare, circulară, decorată cu traforuri în piatră.

Stucatură: pastă de tencuială fină realizată din var stins vechi, praf de marmură şi praf de cretă, ce se modelează foarte uşor şi poate fi turnată în forme.

Tabernacol: nişă practicată în peretele nordic al sanctuarului unei biserici catolice sau construcţie aparte din piatră sau din lemn, destinată păstrării sacramentelor.

Timpan: suprafaţă plană de zidărie, de formă semicirculară sau triunghiulară, cuprinsă între lintelul şi arculpanui portal.

Triforiu: Fereastră triplă. In arhitectura romanică apare în forma unei deschideri (triple) cu colonade care asigură comunicarea tribunelor de deasupra navelor laterale cu nava centrală.

Sursă: Vasile Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti, 1976.

172