Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura ecleziastică din Satu Mare (Satu Mare, 2008)

Satu Mare - Szatmárnémeti

Satu Mare. Catedrala romanocatolică „înălţarea Domnului”

După Reformă, numărul credincioşilor romano-catolici a scăzut în oraşul Satu Mare. In secolul al XVII-lea există momente în care biserica nici măcar nu a funcţionat, dar şi perioade în care iezuiţii şi-au putut desfăşura activitatea. Prima biserică parohială a fost construită între anii 1786-1789. împăratul Francisc I a transformat Episcopia de la Agria în Arhiepiscopie, în 1804, iar Satu Mare a devenit centrul unei noi episcopii. în scurt timp a debutat construcţia catedralei, refolosindu-se şi părţi din vechea biserică. Lucrările au fost încheiate abia în 1837, în timpul episcopului János Hám. Realizatorul proiectului catedralei este necunoscut, rolul arhitectului József Hild este presupus, dar nedemonstrat. In mod cert realizatorul s-a inspirat din planul catedralei de la Agria întocmit de Hild. Pe sanctuarul alungit (parte a bisericii vechi) este alipită o navă rotundă, acoperită cu o cupolă, care continuă cu o încăpere patrulateră flancată de cele două turnuri. Faţada principală domină aspectul exterior al catedralei: în faţa uşii principale este construit un portic format din şase console în stil corintic, încheiat cu un timpan. în timpan este reprezentată în mod alegoric Credinţa, sub forma unei femei ţinând în mâini un potir şi o cruce. In spatele porticului, pe frontonul bisericii sunt aşezate trei statuete: în centru, Inima lui Iisus (statuia originală centrală, care reprezenta pe Iisus înviat, se află azi în curtea catedralei), flancată de statuia Sf Petru şi cea a Sf Pavel. Turnul în formă de prismă, cilindric în partea superioară, este înconjurat de jur împrejur cu un balcon. Cupola turnului este arcuită (asemănătoare cupolei catedralei din Agria). Turnul şi peretele navei sunt decorate cu console şi pilaştrii. La parter, pe faţada principală, în cele două nişe a

108