Gehl, Hans - Ciubotă, Viorel (szerk.): Relaţii interetnice în zona de contact româno-maghiaro-ucraineană din secolul al XVIII-lea până în prezent (Satu Mare, 1999)
Arheologie fără frontiere. Aşezarea barbară de la Petea-Vamă
Petea ARHEOLOGIE FĂRĂ FRONTIERE. AŞEZAREA BARBARĂ DE LA PETEA-VAMĂ. Aşezarea de la Csengersima—Petea a fost cercetată între 1998-99, cu ocazia modernizării punctului de trecere a frontierei româno-ungare, graniţa administrativă a celor două state intersectând aşezări din epoca bronzului, epoca romană şi epoca migraţiilor. Arheologii români au lucrat pe partea românească a liniei de graniţă, colegii din Ungaria pe partea maghiară, însă în strânsă colaborare, planul general fiind unificat. Putem spune că a fost vorba chiar de o “arheologie fără frontiere”. Au fost investigate în total 3,5 hectare, reprezentând după estimările noastre în jur de 25-30 % din aşezarea de epocă romană. Datorită dimensiunilor mari ale suprafeţei cercetate, a fost posibilă elaborarea unei scheme de evoluţie internă, coroborată cu evoluţia ceramicii din regiune. Astfel, se conturează o mică istorie a aşezării, valabilă probabil şi pentru alte aşezări din valea Someşului. In stadiul actual al cunoştinţelor, pentru Bazinul Tisei Superioare cunoaştem trei tipuri de aşezări de epocă romană: cătunul, format din una până la trei locuinţe cu construcţiile anexe; aşezările cu caracter agricol, fără indicii ale unor activităţi meşteşugăreşti, şi aşezările cu cartiere industriale, care au funcţionat probabil ca un fel de poluri economice zonale. In cea din urmă categorie este inclusă şi aşezarea de la Csengersima—Petea. In prima jumătate a secolului II d. Hr. pot fi datate două gospodării, formate din câte o locu-Peisajul actual al amplasamentului aşezării. Вид на поселення сьогодні. Ihe current landscape of the settlement site.
