Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
Un HOTAR ÎNTRE UNITI si "latini": sărbătoarea 73 aşa şi de celelalte tocmai fără de nice o mutare şi schimbare în cărţile noastre besericeşti, în rînd, în ţărămonii şi în rituş"10 *. Pedagog prudent, episcopul pare a şti prea bine că noul n-are şanse să fie acceptat de către o societate tradiţionalistă dacă este marcat ca atare, prin contrast strident cu practica încetăţenită. în consecinţă, mesajul indus de catehism nu conţine raportări tranşant-negative la vechiul calendar; dimpotrivă, el relevă faptul că oamenii ce continuau să-l folosească nu trebuiau nicidecum incriminaţi pentru o asemenea opţiune. în plus, argumentele aduse de autor în sprijinul adoptării corecţiilor introduse de "Gregorie Papa" în măsurarea timpului subliniau şi ele ideea de continuitate nesmintită cu trecutul: astfel, calendarul era doar "îndireptaf' (deci nu era vorba de o schimbare radicală), adepţii săi nu făceau altceva decît să urmeze "porunca Sfinţilor Părinţi", iar "Beserica noastră cea grecească" nu suferea din toate acestea nici o "amestecare sau învăluială". După се-şi fortifică pledoaria cu atari argumente de principiu, de Camellis se referă apoi la preconizatele efecte modelatoare în plan social ale trecerii uniţilor la calendarul gregorian: "împreună cu ei (cu "latinii", s.n.) am sărba şi Paştile şi celelalte sărbători care-s nestătătoare şi care-s stătătoare peste tot anul; şi aşa va fi mai mare libov şi dragoste creştinească între noi şi a încunjura multe lucruri necuviincioase şi împrilejuri care să întîmplă celor ce lăcuiesc într-un sat sau într-o cetate cu latinii şi celor care au muieri latineşti, au slujesc Domnilor celor latineşti"11. Iată deci care era, în opinia lui Iosif de Camillis, marea menire practică a introducerii noului calendar: edificarea unei relaţii fraterne între greco-catolici şi "latini". Abandonarea de către primii a vechiului sistem de măsurare a timpului ar fi dus la înlăturarea unui important element creator de diferenţă între membrii celor două denominaţiuni catolice. Sărbătorile religioase comune puteau fi cinstite deodată. Un mare motiv de raportare distantă la "papistaşi" ar fi dispărut astfel definitiv, lăsînd loc unui factor stimulativ pentru dezvoltarea sentimentului de solidaritate şi de comuniune spirituală cu cel de aceeaşi credinţă. Fragmentul citat mai învederează însă un lucru. Pe lîngă dorinţa de a spori "libovul" dintre membrii numitelor rituri, de Camillis o avea şi pe aceea de a-şi proteja coreligionarii, dovadă argumentaţia sa în sprijinul armonizării cronologiei sărbătorilor. Şi el ştia că, în aşezările mixte sau pe domeniile stăpînilor de pămînt catolici, număml zilelor festive pe care uniţii trebuiau să le respecte (dacă rămîneau fideli vechiului calendar) se dubla practic, din această pricină ajungîndu-se deseori ca tocmai praznicele "răsăritene" să fie 10 Catechismuş, p. 384. " Ibidem, p. 384-385.
