Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
Ovidiu Ghitta (România) Un lucru este cert: nici documentul ce relatează episodul unirii de la Ujgorod (1646), nici celelalte înscrisuri păstrate din anii imediat următori nu se referă în mod explicit la "stilul" calendarului şi la sărbătorile pe care greco-catolicii din nord-estul Ungariei erau datori să le respecte. Fiecare parte implicată în evenimente a rămas liberă să dea lucrurilor interpretarea conformă propriilor interese. Astfel, chiar dacă poziţia sacerdoţilor de rit bizantin din zonă (intraţi sub autoritatea Suveranului Pontif) nu o găsim consemnată în actele de epocă, bănuim totuşi - bazîndu-ne atît pe comparaţia cu cazurile similare petrecute în spaţiul Europei centrale, cît şi pe unele declaraţii şi forme de rezistenţă ulterioare - că, în viziunea acestora, succesiunea şi organizarea timpului sacru trebuiau să rămînă pe de-a-ntregul conforme cu tradiţia lor bisericească, dătătoare de identitate. Dintr-o asemenea perspectivă, renunţarea la calendarul iulian sau introducerea unor sărbători diferite de cele rînduite de Biserica răsăriteană apăreau ca posibilităţi de neconceput1. Pe de altă parte, ierarhia ecleziastică "latină" din regat - mai precis conducerea episcopiei de Eger - şi-a exprimat destul de repede dorinţa ca timpul sărbătorii să devină o expresie a comuniunii sacramentale depline în care se aflau romano-catolicii şi uniţii. într-o primă instanţă (pe vremea episcopului unit Petru Partenie), ea a cerut prin iezuiţi ca vlădica grecocatolic să participe împreună cu clerul său şi la celebrarea praznicelor romano-catolice, exemplul lor fiind aşteptat să-i îmboldească la un pas similar şi pe credincioşii ruteni1 2. Din punct de vedere practic, strategia nu avea însă nici o şansă să impună o regulă. Aplicarea ei cu stricteţe în comunităţile mixte (şi nu numai acolo!) ar fi făcut ca noii catolici să ţină două rînduri de sărbători - în conformitate cu cele două "stiluri" şi sinaxare - în detrimentul timpului dedicat efectiv muncii3. Implicaţiile întregii afaceri nu erau, deci, numai de ordin religios sau mental, ci şi economic. Drept urmare, ierarhul de la Eger a ajuns să susţină deschis o alternativă radicală, într-un document din martie 1692 - redactat în contextul relansării mişcării de unire bisericească în părţile septentrionale şi răsăritene ale Ungariei - episcopul Fenessy György pretinse ca, "pro incolarum regni uniformitate", Un hotar între uniţi şi "latini": sărbătoarea 1 Vezi, în acest sens, şi B. Boysak, The Fate of the Holy Union in Carpatho-Ukraine, Toronto-New York, 1963, p. 59. 2 Ibidem, p. 58, 3 Ibidem, p. 59.
