Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
54 Viorel Ciubotă acesta este un răspuns care nu constituie obiectul studiului de faţă12. Tot în rândul scutiţilor erau trecuţi jelerii (inquilini) şi oamenii liberi (libertini), înmulţind cele 168 de persoane scutite cu indicele mediu 4,5 pentru o familie, avem 756 de persoane, un număr însemnat care de obicei nu apărea în conscripţiile obişnuite. O altă cauză a diferenţelor dintre conscripţii trebuie căutată şi în marea mobilitate a populaţiei iobăgeşti. O conscripţie a iobagilor fugiţi din comitatul Ugocea (nu ştim cât de completă), datând din anul 1714, ne dă o imagine despre acest fenomen. Sunt înregistrate 202 cazuri din 22 localităţi: Rákócz cu 31 de cazuri, Salânk cu 24 cazuri, Fancsika cu 20, Komját cu 27 de cazuri13 (vezi anexa III). Sunt consemnaţi iobagi fugiţi încă în anul 1683, însă cele mai multe cazuri de fugă sunt din anii 1700 (12 cazuri), 1708 (13 cazuri), 1710 (19 cazuri), 1711 (32 cazuri), 1712 (27 cazuri), 1713 (27 cazuri) (vezi anexa III). Este foarte interesant că deşi anii menţionaţi sunt plini de lupte şi războaie care au traversat şi comitatul Ugocea, fuga iobagilor s-a datorat în măsură covârşitoare altor cauze: 95 din cauza greutăţilor, 34 din cauza dărilor militare, 4 din cauza domnului, 3 din cauza lucrului domnesc, 1 din cauza vieţii iobăgeşti, etc. Dovadă că războiul nu a constituit un motiv fundamental al fugii iobagilor este şi faptul că, în marea majoritate, cei fugiţi se aşează în comitatele învecinate (Szabolcs - 54, Bereg -25, Satu Mare-26, Bihor-26, Maramureş-11, etc) sau chiar în Ugocea, pe alte moşii, 34 persoane. Foarte puţini îşi iau lumea în cap ajungând în Polonia (1), Transilvania (1), sau Slovacia (9) (vezi anexa III). Această fluctuaţie nu este doar într-un sens, dinspre Ugocea înspre alte comitate. Se păstrează din 1725 o conscripţie a jderilor veniţi în comitatul Ugocea. în cele 29 de localităţi recenzate, s-au aşezat un număr de 151 de jeleri. Cei mai mulţi în localităţile Alsókaraszló -15, Komját - 13, Salânk d8, etc. (vezi anexa V). Conscripţia este cu atât mai interesantă cu cât se dau şi anii de când aceşti "străini" erau aşezaţi în comitatul Ugocea14. Perioada în care s-au aşezat aceşti jeleri şi străini în comitat diferă de la "mulţi ani" (multis annis), în cazul a 4 străini aşezaţi pe moşia lui Nicolae Apagyi din Sásvár, la 12 ani pentru 2 jeleri aşezaţi pe moşia lui Alexandru Károlyi din Salânk, iar marea majoritate aşezaţi de 1, 2 sau 3 ani în Ugocea. Dintre jeleri 8 erau aşezaţi în Ugocea de 1 an, 10 de 2 ani, 3 de 3 ani, 7 de 4 ani, 2 de 5 ani, 4 de 6 ani, 1 12 Despre rolul voievozilor români în această zonă vezi UJJ ANNA, Adalékok az oláh vajdák, az oláh és az orosz kenézek intézményéhez hazánkban, ín "Hodinka Antal Emlékkönyv", Nyíregyháza, 1993, p.233-254. l3Arh. S M, 937/1714 14 Arh. SM, 947/1725
