Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contacte culturale în prezentarea muzeografică / Kulturkontakte in der musealen Präsentation / Kultúrák találkozásának múzeumi ábrázolása
510 Ioana Däncus, Mihai Dâncus S-a conturat centrul civic cu edificii modeme. în centrul satului este o biserică monumentală din piatră construită în secolul trecut. Satul contemporan este destul de prosper, aici dezvoltându-se o industrie de prelucrare a lemnului - firme private - care oferă locuri de muncă şi câştiguri bune pentru muncitori. Din sat s-au ridicat intelectuali care promovează specificul etnic tradiţional, încurajând păstrarea obiceiurilor şi folclorului. Se mai păstrează în mică măsură portul popular, puternic influenţat de cel românesc. COŞTIUI Localitatea este aşezată pe D.N. 18 pe ruta Sighetu Marmaţiei - ona de Sus. La ieşirea din Rona pe un drum local, lateral dreapta, la 3 km de şosea (21 Km de Sighet), într-un peisaj dominat de dealuri, pe un afluent al Ronişoarei se desfăşoară Coştiuiul, veche aşezare minerească, astăzi o mică staţiune balneoclimaterică de interes local. Numele satului vine de la Castelul cămării regale a sării, care domina aşezarea şi despre care se ştie prea puţin. Descoperiri de suprafaţă în jurul acestuia aduc elemente din secolele XIII-XIV, care indică existenţa satului în această perioadă31. în documentele cunoscute, satul apare abia în 27 septembrie 174232. Despre castel se ştie că a aparţinut la un moment dat familiei Apaffy. Din cercetările întreprinse încă înainte de primul război mondial, se pare că minele de sare din Maramureş sunt foarte vechi. în toate aşezările unde au fost saline s-au găsit obiecte din epoca bronzului şi din perioada romană. Despre minele de la Coştiui, loan Mihályi este de părere că au fost exploatate din preistorie, iar mai târziu sunt puse în legătură cu prezenţa romană. S-au descoperit monede de argint şi de aur, de pe vremea împăraţilor romani şi bizantini (Comodus Traianus Consule, Marcian, Vitellius, Vespasianus, Septimius Severus etc.). Mihályi identifică şi tehnicile romane specifice în exploatarea sării, în susţinerea acestei aserţiuni citează dizertaţiunea unui expert de la începutul secolului trecut, care susţine cu argumente existenţa minelor încă din secolul al IV-lea. în perioada medievală, salinele erau proprietatea cnejilor români. După apariţia ungurilor, tendinţele de acaparare sunt din ce în ce mai asidue. 31 RADU Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, p. 75. 32 Ioan Mihályi de Apşa, Diplome Maramureşene din secolele XIV şi XV, p. 922.
