Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contacte culturale în prezentarea muzeografică / Kulturkontakte in der musealen Präsentation / Kultúrák találkozásának múzeumi ábrázolása
Ioana dăncuş, MihaiDăncuş (România) Maramureşul este cea mai mare depresiune din Carpaţii Orientali. Cursul superior al râului Tisa constituie o axă a acestei regiuni. Este una din provinciile istorice româneşti, cu reverberaţii în istoria naţională dar şi întrun context mai larg, central european, o bună parte de timp a fost inclus în Regatul Maghiar şi fostul Imperiu Austro-Maghiar. în zonă sunt atestări arheologice din paleolitic, neolitic şi epoca bronzului. Sunt atestaţi dacii mari şi tot aici s-au creat structurile sociale de obşti cu caractere proprii şi specifice dacilor liberi şi apoi românilor. Mai târziu apar primele formaţiuni feudale, cnezatele şi voievodatele, specifice populaţiei autohtone române, peste care se va suprapune (secolul al XIV-lea) instituţia comitatului impusă de către regalitatea maghiară prin grupurile de “oaspeţi”, “saxonum et hungarorum”, care încep să penetreze prin valea Tisei. Tot acum, în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, apar în documente marile neamuri ale Maramureşului, aşezările cu numele lor, relaţiile sociale şi de neam etc. Tot în această perioadă, la finele secolului al XIV-lea, apar primele menţiuni despre ruteni, la marginea de apus a Maramureşului, pe Valea Neagovei şi pe Valea Bârjavei din Beregul învecinat şi, desigur, cei de pe Valea Ruscovei1. Aceasta era situaţia de la finele secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea. Pe parcursul anilor următori, până la 1 decembrie 1918 Maramureşul a fost dependent de regalitatea maghiară, Austria şi Imperiul austro-maghiar. Frontiera pe Tisa împarte azi Maramureşul în două, cel din stânga Tisei revenind României, cel din dreapta Tisei, noului stat Cehoslovacia, creat după primul război, astăzi Ucrainei. Suprafaţa comitatului după 1918 era de 10.354 km2, în stânga Tisei rămânând o suprafaţă de 3381 km.p., deci teritoriul la care ne vom referi în continuare, dar nu înainte de a constata că fostul voievodat, mai târziu comitat, Ţara Maramureşului - Terra Maramorosiensis - cum apare în documentele medievale, prin elementele de cultură materială şi spirituală de Interferenţe culturale în centrul geografic al Europei Reflectarea minorităţilor (ruteni, maghiari, ţipţeri, evrei) în Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei 1 BÉLAY VILMOS, Maramaros megye társadalma és nemzetiségei. A megye betelepülésétől a XIII szád éléjéig, Budapest, 1943; p. 73; vezi şi Popa Radu, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970, p. 57, şi bibliografia aferentă, Ioan Mihályi de Apşa, Diplome maramureşene din sec. XIV-XV, Sighet, 1900, ref. sate rutene.
