Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
A BÉCSI KORMÁNYZAT TELEPÍTÉS ÉS VALLÁSPOLITIKÁJA MAGYARORSZÁGON 49 Magyarországot, immár határozottabban, mint ahogyan Kollonich Lipót és munkatársai szándékozták a 17. század végén. Politica de colonizare a Imperiului la începutul secolului al XVIII-lea Rezumat Conform planului de reformă "Organizarea Regatului Ungariei" realizat sub egida episcopului de Győr, Leopold de Kollonich între anii 1688-1689, colonizarea Ungariei a constituit o sarcină prioritară a guvernului de la Viena. Pe baza acestei reforme, ţăranii colonizaţi nu vor mai rămâne iobagi ci vor deveni locuitori liberi ai regiunii, fiind obligaţi să presteze anumite servicii, având totodată dreptul de liberă strămutare pe alte moşii. Noii cetăţeni maghiari urmau să fie scutiţi de impozite şi de clacă pe o durată de trei ani, iar cei veniţi de pe o moşie mai îndepărtată urmau să fie scutiţi de aceste îndatoriri pe o perioadă de cinci ani. Producţia meşteşugărească urma să fie încurajată pe de-o parte prin acordarea drepturilor civile meşteşugarilor, iar acordarea unor privilegii de breaslă urmărea înfiinţarea de noi manufacturi. Colonizarea spontană a început în Ungaria încă de la începutul secolului al XVlI-lea. Stabilizarea coloniştilor a fost sprijinită atât de către nobilimea rurală cât şi de măsurile de colonizare întreprinse de către stat. Printre acţiunile de stabilizare a coloniştilor în primele trei decenii ale secolului al XVIII-lea, cea mai însemnată este aceea a contelui Claudius Florimund Mercy, realizată cu succes în Banat. Coloniştii recrutaţi din Imperiul German din iniţiativă imperială, au început o nouă viaţă, asezându-se mai ales în regiunea sudică şi sud-estică a Transdanubiei. Leopold de Kollonich (devenit în 1695 arhiepiscop de Esztergom), a promis (deşi provizoriu) tolerarea coloniştilor protestanţi. In acelaşi timp a început reorganizarea bisericii romano-catolice. Kollonich a depus eforturi pentru unirea ortodocşilor de naţionalitate rutenă, română şi sârbă. In această direcţie el a avut cel mai mare succes între anii 1690-1700 în episcopia de la Munkács şi printre românii din Transilvania. Colonizarea şi eforturile pentru rezolvarea problemelor confesionale au fost continuate şi în deceniile ce au urmat înăbuşirii revoltei lui Rákóczi (1703-1711), uneori sub semnul toleranţei alteori în mod vădit prin sprijinirea directă dar paşnică a catolicismului.
