Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contact lingvistic: iterferete, bilingvism / Sprachkontakt, Interferenzen, Zweisprachigkeit / Nyelvi kontaktus, interferencia-jelenségek, kétnyelvűség
BILINGVISMUL ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ (Unele observaţii asupra bilingvismului în zona Sud-vestică a României) Maria Király, Valeria Nistor (România) Practica de a folosi alternativ două limbi este numită de U. Weinreich1 bilingvism, iar cei care comunică astfel sunt bilingvi. După definiţia dată în Tratatul de lingvistică generală1 2 3: „Prin bilingvism (numit de unii cercetători şi dualism lingvistic) se înţelege capacitatea unui individ sau a unei populaţii de a utiliza în comunicare două sisteme lingvistice diferite”. Noţiunea de bilingvism este inseparabilă de noţiunea de contacte lingvistice, despre care U. Weinreich susţine că: „două sau mai multe limbi se află în contact, dacă sunt folosite alternativ de una şi aceeaşi persoană”1. O consecinţă importantă a contactelor lingvistice o reprezintă interferenţa care constituie o influenţă negativă a limbii materne asupra limbii străine, deci - o încălcare a normei limbii străine sub influenţa limbii materne. Literatura de specialitate cunoaşte mai multe criterii de clasificare a bilingvismului, dintre care amintim: a) criteriul psihologic; b) criteriul lingvistic; c) criteriul psiholingvistic; d) criteriul sociologic. După criteriul psihologic se delimitează trei tipuri de bilingvism: 1) Bilingvismul receptiv, care presupune înţelegerea unui text într-o limbă dată, nu şi producerea actului de vorbire în acea limbă; în acest caz bilingvul poate fi un bun ascultător, dar nu şi vorbitor al limbii respective. 2) Bilingvismul reproductiv: cuprinde acele deprinderi, care permit bilingvului reproducerea orală sau mentală a celor auzite sau citite. 3) Bilingvismul productiv: include deprinderi care dau posibilitatea bilingvului nu numai să înţeleagă şi să reproducă un act de vorbire din cel de al doilea sistem lingvistic, dar şi să-l producă. Aceste acte de vorbire trebuie să asigure funcţia comunicativă a limbii. Clasificarea prezentată se suprapune parţial cu cea dată în Tratatul de lingvistică generală4, care distinge bilingvismul (sau diglotismul) pasiv (când cunoştinţele vorbitorului se rezumă doar la înţelegerea celei dea doua limbi, nu şi la folosirea ei în comunicare) şi bilingvismul activ (când vorbitorul bilingv foloseşte ambele idiomuri în procesul de comunicare). 1 U.WEINREICH, Jazykovye kontakt)’. Sostojanie і problemy issledovanija. Perevod s anglijskogo I. A. Zluktenko, Kiev, 1979, p. 22. 2 Sub red. acad. Al. Graur, S. Stati, Lucia Wald, Bucureşti, 1971, p. 526. 3 U. Weinreich, Op. cit, p. 22. 4 Ibidem p. 527