Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Regiuni de frontieră şi zone de contact / Grenzreionen und Kontakträume / Határvidékek és kapcsolódási területek
304 Mariana Cernicova-Bucä Testul de rezistenţă al Euroregiunii DKMT 1-а reprezentat primăvara anului 1999, legat de două evenimente: a) schimbarea conducerii judeţelor din Ungaria, ca urmare a alegerilor din 1998 şi modificarea statutului internaţional al judeţelor din Ungaria, dată fiind aderarea acestei ţări la NATO şi selectarea ei între candidaţii favoriţi în Uniunea Europeană; b) deteriorarea poziţiei partenerului iugoslav, ca urmare a conflictului din Kosovo. Cel dintâi factor s-a făcut simţit la reuniunea de la Timişoara a Forumului Preşedinţilor, când s-a pus problema perfectării organelor de lucru ale DKMT şi a creării unor pârghii directe de acţiune. Judeţul Csongrád a manifestat mai puţin entuziasm în activităţile organizatorice, ezitând să-şi asume preşedinţia vreunui grup de lucru şi lăsând majoritatea problemelor deschise. Odată cu anunţarea selecţiei pentru primul val al accederii în UE, autorităţile judeţene maghiare sunt mai preocupate de cooperarea cu zona vestică a ţării lor, lăsând estul, mai slab dezvoltat economic şi rămas în urmă din punctul de vedere al armonizării legislaţiei cu cea comunitară, într-o poziţie de rezervă, de “stand-by”. Cel de-al doilea factor se poate dovedi paralizant pentru întreaga colaborare. Fondurile internaţionale pe care - în mod explicit sau subînţeles - se bazau conducătorii unităţilor administrativ-teritoriale din cele trei ţări în cadrul Euroregiunii DKMT sunt blocate în situaţia în care partenerul iugoslav are o poziţie critică pe arena internaţională. Mai mult, preşedintele Adunării Generale Voivodina, Boşko Peroşevici, a fost inclus pe lista persoanelor non-grata (datorită poziţiei înalte pe care o deţine în ierarhia Partidului Socialist Sârb), ceea ce face imposibilă participarea sa la reuniunile forumului preşedinţilor sau la orice altă activitate a DKMT. Aşadar, principala raţiune de a fi a DKMT - în opinia majorităţii covârşitoare a semnatarilor protocolului de colaborare -, aceea de a facilita accesul la fonduri de dezvoltare regională din UE, este suspendată. Pe de altă parte, la apelul lipsit de echivoc al preşedintelui Regiunii Autonome Voivodina ca partenerii din DKMT să condamne bombardamentele NATO în zonă, s-a răspuns cu o declaraţie de compasiune semnată de preşedinţii din DKMT faţă de drama din Voivodina, dar numai atât. Pe toată perioada conflictului din Iugoslavia, cooperarea a fost, practic, “îngheţată”. Tradiţionalele “Zile DKMT” s-au ţinut doar în regim bilateral, româno-ungar. Cât despre o declaraţie a liderilor din DKMT de a solicita Alianţei Atlanticului de Nord să scutească Voivodina de bombardamente, proiectul a fost blocat de preşedinţii consiliilor judeţene ungare. Singurele declaraţii de simpatie cu
