Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
Deportarea şvabilor sătmăreni în U.R.S.S, în ianuarie 1945 221 incredibilului şi absurdului"9. „Cei îmbolnăviţi în lagărul muncii libere şi etichetaţi ca irecuperabili, mureau înainte de soroc în ochii acelora care stăteau la pândă."10 11 „Aici în lagăr obiectul răzbunării concrete nu există şi este înfiorător să fii strivit, zdrumicat şi nici măcar să nu ai habar cine sau ce reprezintă cauza desfiinţării tale. Şi nimic nu este mai cumplit în această dezarmantă debusolare, în teribila rătăcire care absorbea resursele până la ultima fibră decât singurătatea. Paradoxal, unul lângă altul ca picăturile în ocean dar fiecare cu înstrăinarea lui, cu tragicul său destin, deportaţii erau sub semnul nepăsării şi indiferenţei generale"11. „în lagăr masacrul avea resorturi ascunse, era disimulat adeseori cu o diabolică subtilitate dar nu mai puţin eficient. înhumarea cadavrelor se facea în deplin anonimat, intrase în reflexul supravieţuitorilor temporari să ducă până la capăt o obligaţie minimă, care s-a transformat cu timpul într-o corvoadă greu de suportat mai ales prin anodinul ei"12. „Evadarea devine puerilă, o ipostază a autoflagelării. Dincolo de inutilitatea şi ridicolul traversării sârmei ghimpate ce te întâmpina? Veninul sfârşitului prin epuizare fizică şi morală răspândit până la ultima celulă a fiinţei"13. Şi din alte mărturii ale celor deportaţi se desprind condiţiile inumane în care au trăit în acei ani grei. „Am călătorit în mizerie, frig şi întuneric cu vagoane de marfa până în Rusia. Iama era foarte frig în lagăr, cădea întotdeauna zăpadă multă şi era viscol. In mină era greu de muncit şi la sfârşitul lucrului ne întorceam în lagăr uzi şi murdari. In zilele libere trebuia să lucrăm la întreţinerea lagărului. Cei care au încercat să fugă sau cei care nu respectau regulamentul erau pedepsiţi. Au murit mulţi din cauza distrofiei şi tifosului, bolile de multe ori se sfârşeau cu moartea, medicamentele nu existau şi rezistau doar cei mai robuşti. Sărbătorile comuniste erau impuse de autorităţile lagărului şi erau sărbătorite prin suplimentarea normei de lucru"14. „în mină a căzut o stâncă de cărbune peste mine şi mi-a rupt 2 degete de la o mână. Am fost obligat să lucrez în continuare. Am scris scrisori acasă dar mai târziu am aflat că n-au ajuns niciodată la destinaţie. în anii de deportare nu am primit nici o scrisoare"15. 9 DANESCU Muller Traian - Sub dictatură. Ed. S incron, 1993, Bucureşti, pag. 85. 10 Ibidem - pag. 91. 11 Ibidem - pag. 95. 12 Ibidem - pag 102 13 Ibidem - pag. 106. 14 Mărturie - Bulbuc Maria. 15 Idem - Pop Margareta.
