Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
Evoluţia comunităţilor româneşti din Ungaria 131 predare de limbă română" nu trebuie să ne inducă în eroare, pentru că ea se referă la faptul că limba română este obiect de învăţământ ca şi chimia sau muzica. Industrializarea a atras şi populaţia românească spre marile centre, unde s-au pierdut în mare măsură în masa populaţiei majoritare. Nu vrem să lăsăm impresia că incriminăm doar statul maghiar de a fi • promovat o politică de omogenizare etnică, ştiind că, în general, statele naţionale, inclusiv cel român, au avut în existenţa lor puseuri de politică vizînd deznaţionalizarea forţată. Dacă rezultatele nu au fost acelea de o parte şi de alta a frontierei româno-maghiare, acest lucru se datorează faptului că minoritatea maghiară din România a avut o cu totul altă pondere cantitativă, un nivel cultural mai ridicat, care i-au permis să reziste atât în deceniile de după Unirea din 1918, cât mai ales, puternicei presiuni a regimului comunist totalitar condus de Nicolae Ceauşescu. Sub acest regim s-a reuşit modificarea ponderii populaţiei maghiare în oraşele transilvănene ca rezultat al industrializării şi într-o oarecare măsură scăderea numărului etnicilor • maghiari în ansamblul populaţiei prin încurajarea emigrării. Pe de altă parte, trebuie să fim şi noi de acord măcar în parte cu teza colegilor maghiari privind rezistenţa scăzută la deznaţionalizare a unei bune părţi a populaţiei româneşti. în afara unor comunităţi româneşti vechi, trăiau în pusta maghiară foarte multi argaţi sau zilieri români de condiţie socială modestă şi care nu constituiau comunităţi propriu-zise. Pentru ei stăpânii şi gradul lor de civilizaţie au constituit un exemplu demn de urmat, inclusiv în plan lingvistic şi confesional, în condiţiile în care legăturile cu celelalte comunităţi româneşti din zonă sau cu cele de origine erau slabe. Apoi, în societatea maghiară a avut o mare remanenţă în timp, am putea spune până astăzi, fiind în permanenţă alimentată dinspre sfera ideologicului, mentalitatea superiorităţii de civilizaţie a maghiarilor spre care tind, în mod firesc - susţin colegii unguri - toate grupurile aflate într-un stadiu inferior. Generaţii întregi de români din Ungaria au fost ameninţaţi cu expulzarea peste graniţă, în România, unde li se spunea că lumea moare de foame, în cazul în care nu se dovedeau cetăţeni model ai patriei maghiare, după cum ne mărturiseau oameni mai în vârstă. Toate acestea sunt constatări şi reflecţii asupra unui fenomen spectaculos prin consecinţele lui: nu încape nici o îndoială că astăzi comunităţile româneşti din Ungaria trăiesc drama consumării ultimelor resurse de identitate. Rândurile noastre au doar un caracter constatator, nu au menirea de a aduce învinuiri, de a da apă la moară naţionaliştilor de oriunde, autorii acestor rânduri fiind promotori sinceri ai relaţiilor culturale româno-maghiare cu convingerea că cele două etnii nu au alteva mai bun de făcut decât să accepte fatalitatea convieţuirii şi a vecinătăţii, pe baza preţuirii
