Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)

Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák

122 Bujor Djlgäu Medieşu Aurit- 193, Mátészalka- 314, Csenger- 421, Livada- 177, Negreşti- 176 ş.a.37 38. în comitatul Maramureş erau, în 1846, 9.619 evrei, iar în Szabolcs 11. 3553!i. Consideraţi schismatici în evul mediu şi nefiind incluşi între religiile "recepte" din Transilvania şi Ungaria, ortodocşii_români aveau statut de toleraţi. Potrivit datelor statistice din 1790, existau în Ardeal şi Partium 684.000 de ortodocşi, ceea ce reprezenta 44,62 la sută din totalul locuitorilor39, fiind confesiunea cea mai numeroasă . în comitatul Bihor figurau, în 1846, aproape 167.000 de ortodocşi, în comitatul Arad 165.956, iar în Districtul Chioar 7.51240. Deşi necontabilizaţi, existau ortodocşi şi în cuprinsul comitatului Satu Mare în prima jumătate a secolului trecut, evident nu în număr mare. în interogatoriile prilejuite de controversele de posesie ale oraşului Satu Mare cu familia conţilor Károlyi, ca şi în actele de hotărnicie ale oraşului, apare adesea, printre martori, supuşi de religie ortodoxă41. în 1837 sunt interogaţi în târgul Medieşu Aurit 2 nobili români de confesiune ortodoxă42. Protocolul parohiei greco-catolice Ciumeşti cuprinde toate circularele episcopilor ortodocşi ai Aradului, începând cu anul 1784 şi până în primele două decenii ale secolului al XIX- lea43, semn că în acest răstimp au revenit la ortodoxie. Borovszky Samu în monografia închinată oraşului Satu Mare semnala, în 1815, prezenţa în acest centru urban a 21 de locuitori ortodocşi44. Ori, în statistica din 1846, la rubrica "ortodocşi, apare doar o liniuţă a inexistenţei. Lucrurile se prezintă identic şi în cazul comitatului Maramureş45. Deşi nu prea concludente, dispunem de câteva date privitoare şi la structura confesională a populaţiei oraşului liber regesc Satu Mare. La 29 decembrie 1712 târgurile regeşti Sătmar şi Mintiu s-au unificat în baza unui acord alcătuit din 12 puncte. Prin Legea CIX/1715 votată de Dieta de la Pojon, Satu Mare obţine statutul de oraş liber regesc. Unificarea şi noul 37 Eugen Glück, The jewish population of Satmar around 1848, în "Studia Judaica", V, Cluj- Napoca, 1996, p. 176. 38 Balogh Margit, Gergely Jenő, op. cit., p. 152 TM­Ibidem, p. 149. 40 Ibidem , p. 152 41 D.J.A.N. Satu Mare, fond: Primăria municipiului Satu Mare, seriile Procesele oraşului cu familia Károlyi şi Litterae metales. 42 BUJOR DulgăU, Nobilimea românească in izvoarele arhivistice sătmărene, în "Nobilimea românească din Transilvania", Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1997, p. 262. 43 D.J.A.N. Satu Mare, Colecţia de doczumente ale instituţiilor ecleziastic, nr. 298/ 1782. 44 BOROVSZKY Samu, Szatmár - Németi sz. kir. város, Budapest, f.a., p. 253. 44 Balogh Margit, Gergely Jenő, op. cit., p. 152

Next

/
Oldalképek
Tartalom