Horvat, Irina Liuba: Icoane din colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare (Satu Mare, 2014)
Lista documentelor - 17
Karacsonfalva, ubi sum<m>a pa/riter indigentia Parochi consequi poterit, / de hoc etiam nullum aliud impedimentu<m> / est adinventum. De bigamis siquid Deo / iuvante efficere potuero boni, illud sola/tiae lllustritati Vestrae perscribere non in/termittam. Dum haec iam clauderam, uti et per pri/us a quibusdam de Catholicis lllustritatis / Vestrae bonis et sinceris clientibus audio /vota, ut salutare utinam possint, lllu/stritatem Vestram suum Supremum Mar/maticae Provinciae in politicis etiam ex Co/mitatu Caput, quibus votis ego etiam, aliunde, / vis obstrictus, ambabus, ut veniant feliciter / subscribo manibus. His, dum gratiosissima<m> / lllustritatis Vestrae Praesuleam humillimo de ge/nu exosculo dexteram gratiis, ac favoribus / me devincens sum // Illustrissimae, ac R<evere>nd<i>ss<i>mae / D<omi>nationis Vestrae // Cliens infimus / Andreas Bacsinszky / Vicarius m<anu> pr<opria> // Szigethi<ni> <deci>ma Martii <millesimo septingentesimo quinquagesimo pri>mo. Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, dos. 1286, f. 1 -2, orig. Державний архів Закарпатської області, Ф. 151, оп.1, спр. 1286, арк.1-2, Оригінал. 17 1751 mai 14, Mukacevo. Paşaport eliberat de episcopul greco-catolic Mihail Olsavszky părintelui ieromonah Manasie Pukaci251 şi însoţitorului lui pentru a putea circula liber în Transilvania. 14 травня 1751 року, Мукачево. Паспорт, виданий греко-католицьким єпископом Михайлом Ольшавським, Ієромонаху Манасію Пукачу та його супутнику, щоб вони могли вільно переміщатися по Трансільванії. Cetitorilor acestie Pace lui H<risto>s şi Blagoslovenie noastră Arhierească! Mănăstirile Sf<â>ntului Vasilie Mare, carile să află în Ep<i>s<co>pie noastră a Muncaciului şi ni să supt pusă deregătoriei noastră Arhiereşti toate cu o voia şi cu blagoslovenie noastră pentru isprăvire a cutări lucruri aceloraşi Mănăstiri mănă în Ţara Ardialului pe C<instit> Părintele lero-monahul Manasie Pukaci aceloraşi Mănăstiri procuratorul şi egumănul di la Marie Pooci şi pe alt călugăr cu el de soţie. Arătătoriul acestii scrisoare a noastre în puteare Sfintei ascultări, deci pentru aceia Noi cu smirenie rugăm pe toţi iubiţii nostri întru H<risto>s fraţi preoţi şi mireni, fii sufleteşti, la cari ă să va întâmpla ca se întorc şi se între numiţii călugări, ca nu numai cuvintelor credinţe se aibă ce şi dragoste creştiniască cătră dânşii să-şi arate şi în vreme de lipsă lor cu agiutoriu se le fie, precum singur Domnul H<risto>s au poruncit, care dragoste şi noi într-altă vreme după putinţa noastră cătă unii ca aciste a oi arăta cu toată oserdie ne vom sili. Dat în Catedra noastră Munkaciului în 14 a lui mai 1751. Manuil Vl<ă>d<i>ca Munkaciului şi a Maramoroşului <sigiliu în ceară roşie> <f.2 v:> Passuales Valachici pie/ deffuncti Manasii, ad Transylvaniam ambulando./ 251 Manasie Pukaci şi-a început noviciatul într-o mănăstire din Maramureş unde ajunge în 1754 egumen. Din anul 1757 este egumen la Máriapócs de unde, în anul următor, este mutat la mănăstirea din Berezna. în anul 1760 este numit protoegumen la mănăstirea Sf. Nicolae din Mukacevo. Moare în 1761. Cf. I. Basilovits, op. cit., pars III, p. 98 84
