Kinces, Diana: Tăşnad. Chid cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)
Învăţămănt
sprijinului acordat de clubul tineretului, cel care se ocupa şi de promovarea şi distribuirea proiecţiilor cinematografice. Cinematograful era adresat unui public numeros, compact, captând pe lângă păturile joase şi mijlocii şi preocupările altor categorii ale societăţii, îndeosebi ale intelectualităţii. în prezent serveşte ca sală de spectacole pentru diferite evenimente culturale, dispunând de o capacitate de 300 de locuri. Blaja Localitatea a fost atestată documentar în anul 1454 sub denumirea de Balashaza, aflându-se la o distanţă de cca. 4 km de oraş.Teritoriul localităţii a fost locuit încă din epoca neolitică, fiind foarte bogat din punct de vedere al descoperirilor arheologice, o mulţime de toponimice din hotarul localităţii aducându-ne aminte de sate mai vechi dispărute astăzi: Puszta, Jolţa, Puste. în evul mediu localitatea a aparţinut domeniului Tăşnad aflându-seîn posesiafamiliilorSzarvadi, Mindszenti, Balăzshăzi, Vayetc. Petri Mór menţionează că în anul 1631 Balăzshăzi László deţinea în localitate un conac. în secolul al XVIII-lea proprietar al domeniului devine contele careian Karolyi Antal. Recensăminteledin secolul al XVIII-lea demonstrează evoluţia demografică a satului şi prezenţa majoritară a populaţiei româneşti (1733 - 50 de locuitori iar în 1762 aproximativ 250 de locuitori români ortodocşi). Conscripţia militară din anul 1797 aminteşte printre marii proprietari, familiile Bálint, Guth, Pelei, Halmăgyi, Bănffy, Recsey şi mai mulţi mici nobili români: familiile Uglai, Orosz, Darabant, Verdes etc. Este de asemenea menţionat preotul greco-catolic Oros loan şi cantorul Oros Teodor. Recensământul din 1850 nota la Blaja 342 de locuitori din care 296 erau români, 24 maghiari şi 19 evrei. Populaţia a ajuns la cel mai înalt nivel în anul 1956, având 441 de suflete, după carea urmat o scădere accentuată a numărului locuitorilor ajungând ca în anul 2011 satul să fie locuit de doar 202 locuitori, din care 187 ortodocşi, 3 romano-catolici şi 4 reformaţi. Petri Morconsemnacăînanul 1872existaîn localitateo şcoală confesională greco-catolică, însă pe parcursul secolului al XX- lea şcoala confesională devenise de stat, ceea ce a contribuit la o maghiarizare a populaţiei, lucru pe care-l constata în anul 1937 învăţătorul A. Vintilă care a predat între anii 1934 - 1937 în Blaja şi care nota pe o Evanghelie tipărită la Blaj în 1765 că "poporul nostru român şi-a pierdut limba, portul, obiceiurile în această comună".
