Bălu, Daniela: Certeze. Chid Cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)
Învăţămănt - Biserică
Viaţa eclezială a comunităţii este reflectată în Istoricul Parohiei şi al Bisericii Ortodoxe Române Certeze, în care apar menţiuni referitoare la vechea biserică de lemn a satului, ce se afla "în mijlocul cimitirului actual", pe dealul "Pasca", „primele însemnări din anul 1791" amintind de acest lăcaş sfânt. în acelaşi Istoric se precizează că "biserica veche de lemn a fost vândută (nu se ştie cărei parohii) cu aprobarea Episcopiei Rutene de Muncaci - Ungvar - la anul 1837 sau 1838" (Pr. Viorel Boloş, Istoricul Parohiei şi al Bisericii Ortodoxe Române Certeze, 2007, p.6). Biserica nouă, din piatră, "s-a ridicat între anii 1817-1824" (Istoricul..., p.7.). Cercetând fondurile arhivistice ale Episcopiei Greco- Catolice de Munkacevo (parohiile Oaşului aflându-se sub jurisdicţia acestei Episcopii până în anul 1853, când s-a înfiinţat Episcopia Română Unită de Gherla), documentele studiate arată că vechea biserică de lemn exista în Certeze şi în anul 1840. Astfel, administratorul parohial loan Lenghel, consemna în 1840: "parohie antică, biserică de lemn închinată Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, casa parohială din lemn, matricolă parohială în limba română şi slavă, şcoală parohială nu există" (Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, Fond 151, dos. 2192, opis 8, f.38). Parohia avea 853 de suflete, slujba se făcea în limba română, filii la Moişeni, cu 315 credincioşi, slujba tot în limba română, pe locul Hutei erau două aşezări, una "Kovácsi" cu 20 locuitori, şi "Karoly" cu 43 de locuitori. Existenţa bisericii de lemn în anul 1840 este atestată şi printr-un alt document din fondurile Arhivei de Stat a Regiunii Transcarpatia. în actul vizitaţiei protopopului Districtului Oaş pentru anul 1840, vizitaţie canonică efectuată în 25 ianuarie 1841, se arată că biserica era "construită din material lemnos... înmulţindu-se credincioşii, cu ocazia reglementării urbariale a localităţii din anul 1826, din cauză că biserica a rămas în afara satului şi credincioşilor le era incomod accesul, au solicitat să ridice alta din zid în mijlocul localităţii "( Fond 151, dos. 2192, opis 8, pg. 39). Vizitaţia a fost semnată în anul 1848 la 26 martie, de Protopop loan Anderco, protop de Oaş şi laon Ciorbay, parohul Bixadului. De asemenea, în Şematismul Diecezei Greco-Catolice de Gherla dinanul 1900,anulconstruirii bisericii este 1857 (p.210); în Şematismul din 1914 anul edificării este 1857 (p.225), iar în Şematismul Eparhiei Greco-Catolice Românea Maramureşului din 1932, se notează că la Certeze există parohie din 1770 şi "biserică de piatră din anul 1837", fiind posibilă o greşeală de scriere, respectiv 3 în loc de 5 (p.90). Existând aceste diferenţe de datare între Istoricul Parohiei şi al Bisericii Ortodoxe Române Certeze şi documentele specificate mai sus, considerăm că ar fi oportună cercetarea şi publicarea documentelor pe baza cărora s-a întocmit Istoricul Parohiei Certeze, clarificându-se astfel cronologia construirii bisericii. Conform Istoricului Parohiei şi al Bisericii Ortodoxe Române Certeze (p.8), "iconostasul a fost pus în biserică în anul 1893". Un fapt remarcabil este acela că la cumpărarea clopotelor bisericii ortodoxe, au contribuit şi câţiva evrei din localitate (Istoricul...., p.10). în anul 1997 a fost sfinţită noua pictură în frescă, au fost schimbate apoi picturile vechiului iconostas, păstrându-se partea din material lemnos, s-au achiziţionat cărţi bisericeşti şi multe icoane aduse de la locurile Sfinte, precum şi un chivot suflat în aur, realizat în Grecia (Istoricul..., p.14). Legenda locului spune că sub biserică curge un "tău" - "tău' lui Dumitru" - ce are legătură tocmai cu Marea Neagră!
