Bălu, Daniela: Certeze. Chid Cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)

Arhitectură - etnografie

tradiţional, dar preluând cromatica ornamentală a costumului feminin. Ceea ce contrastează total cu portul tradiţional este prezenţa mărgelelor şi a cristalelor de tip swarovsky, inclusiv pe cămăşile bărbăteşti.

Costumele de nuntă, portul popular, reflectă şi ele modificările produse în viaţa socială, implicit creşterea puterii economice, remarcându-se concomitent dorinţa şi mândria de a le purta, ca pe un puternic simbol identitar, intensificat tocmai

datorită depărtării de casă, prin plecarea la muncă, printre străini. De altfel, oriunde s-ar afla în lumea largă, certezenii se întorc în satul lor, căci nunta numai acolo se face! Nu este doar o cutumă, ci o "obligaţie" dată de "glasul sângelui", o puternică marcă identitară.

Nunţile au loc în special în luna august, când oşenii, plecaţi prin Europa la muncă, se întorc acasă, în concediu, într-o săptămână au loc chiar şi 20 de nunţi, nunta tradiţională fiind urmată de cea "domnească", modernă, ce se transformă într-un spectacol de lux şi opulenţă. "Oşenii nu se uită la bani atunci când vine vorba de nuntă. E concurenţă mare la oşeni, la fel de mare ca fala" (mândria).